1 Maestrului de cântare. O învățătură dela fiii lui Korah.
2 Cum cerbul dorește după izvorul de apă, Așà dorește sufletul meu după tine, Dumnezeule!
3 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu: „Când voiu veni și mă voiu arătà înaintea lui Dumnezeu?“
4 Lacrămile mele făcutu-s'au pânea mea ziua și noaptea, Când în toate zilele mi-se zicea: „Unde este Dumnezeul tău?“
5 De acestea amintiam, revărsând în mine sufletul meu: Când mergeam cu gloata, când mă duceam la casa lui Dumnezeu, Cu strigăte de bucurie și de laudă, Cu multime ce serbătoriă.
6 Ce ești întristat, suflete al meu? Și ce suspini în mine? Așteaptă pre Dumnezeu, căci încă îl voiu lăudà. Pentru ajutorul feței sale.
7 Dumnezeul meu, sufletul meu este întristat în mine: De aceea îmi amintesc de tine din pământul Iordanului și al Hermonului, Din muntele Mizar.
8 Adâncul pre adânc chiamă, la vuetul jghiaburilor tale, Toate undele tale și valurile tale au trecut preste mine
9 Domnul ziua poruncește îndurarea sa, Și noaptea cântarea lui este cu mine, Și ruga mea către Dumnezeul vieții mele.
10 Voiu zice către Dumnezeu, stânca mea: „Pentru ce m'ai uitat? De ce trebue să umblu plin de durere supt apăsarea inamicului?“
11 Când zdrobite erau oasele mele, batjocuritu-m'au apăsătorii mei, Pe toată ziua, zicându-mi: „Unde este Dumnezeul tău?“
12 Ce ești întristat, suflete al meu, Și ce suspini în mine? Așteaptă pre Dumnezeu, căci încă îl voiu lăudà, Ajutorul feței mele, și Dumnezeul meu!