1 Maestrului de cântare. O învățătură dela fiii lui Korah.
2 Dum- nezeule, cu urechile noastre am auzit; Părinții noștri ne-au spus Faptele, ce le-ai făcut în zilele lor, În zilele trecute.
3 Tu prin mâna ta alungat-ai națiuni, Iar pre dânșii i-ai plantat; Pierdut-ai popoare, Iar pre ei i-ai lățit.
4 Că nu prin sabia lor luat-au pământul acesta în stăpânire, Și nu brațul lor ajutatu-i-a pre ei; Ci dreapta ta și brațul tău și lumina feței tale; Căci i-ai iubit.
5 Tu ești regele meu, Dumnezeule! Fă mântuire lui Iacob.
6 Prin tine vom impunge pre apăsătorii noștri, În numele tău călcă-vom în picioare pre împotrivitorii noștri.
7 Căci nu în arcul meu mă voiu încrede, Și sabia mea nu mă va ajutà;
8 Ci tu ajutatu-ne-ai împotriva apăsătorilor noștri, Și pre cei ce ne urăsc ai rușinat.
9 Pre Dumnezeu lăudăm toată ziua, Și numele tău îl mărturisim în veci. Sela.
10 Dar acum lepădatu-ne-ai, și ne-ai rușinat, Și nu ieși cu oștirile noastre;
11 Tu ne-ai făcut să ne întoarcem îndărăt de dinaintea inamicilor noștri, Și cei ce ne urăsc și-au făcut prada lor
12 Făcutu-ne-ai ca oile hotărîte spre mâncare, Și între popoare ne-ai împrăștiat.
13 Vândut-ai pentru puțin poporul tău, Și n'ai suit prețul vânzării lor.
14 Făcutu-ne-ai de rușine vecinilor noștri, De râs și de batjocură celor din împrejurul nostru.
15 Făcutu-ne-ai de proverb între popoare, De clătire cu capul între națiuni.
16 În toată ziua rușinarea mea stă înainte-mi, Și fața mea de rușine s'a acoperit
17 La auzul vocei înjurătorului și a batjocuritorului, La vederea inamicului și a celui lacom de răsbunare.
18 Venit-au toate acestea preste noi, Dar noi nu te-am uitat, Nici n'am fost necredincioși legământului tău;
19 Inima noastră nu s'a întors îndărăt, Și pasul nostru nu s'a abătut din calea ta;
20 De și ca pre dragoni ne-ai zdrobit, Și ne-ai acoperit cu umbrele morții.
21 De am fi uitat numele Dumnezeului nostru, Și de am fi intins mânele noastre către un zeu străin:
22 Au nu ar cercetă Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște ascunsurile inimei.
23 Da, in toate zilele suntem uciși pentru tine, Socotiți ca oile hotărîte la junghiere.
24 Scoală-te! pentru ce dormi, Doamne? Deșteaptă-te! nu ne lepădă pentru totdeauna.
25 De ce ascunzi fața ta? De ce uiți mișelia și apăsarea noastră?
26 Căci plecat spre pulbere este sufletul nostru, Corpul nostru lipit de pământ.
27 Scoală-te in ajutorul nostru, Și mântue-ne pentru indurarea ta.