1 Un psalm al lui David, de cântat pentru moștenire.
2 Ascultă, Doamne, cuvintele mele și ia aminte la gândirea mea.
3 Ascultă vocea strigării mele, regele meu și Dumnezeul meu! Căci rogu-mă ție: Doamne,
4 Doamne, dimineaţă vei auzi vocea mea: dimineaţă mă voiu îndrepta către tine, şi te voiu pândi.
5 Căci tu nu ești un Dumnezeu, căruia să-i placă nedreptatea. Cel rău cu tine nu va locui:
6 Smintiții nu vor puteà stà înaintea ochilor tăi: Tu pre toți făcătorii de rele îi urăști:
7 Tu pre cei ce vorbesc minciuni îi pierzi, Bărbatul sângiurilor și cel înșelător uricios este Domnului.
8 Iar eu întru mulțimea îndurării tale voiu intrà în casa ta, Și mă voiu închinà în sfântul tău templu întru frica ta.
9 Doamne, condu-mă prin dreptatea ta: pentru cei ce mă pândesc. Îndreaptă înaintea mea calea ta:
10 Căci în gura lor nu este adevăr, Lăuntrul lor este însăși răutatea, Gâtlejul lor un mormânt deschis, Limbele lor lingușesc.
11 O Dumnezeule, judecă-i, Ca să cadă prin plănuirile lor: Pentru mulțimea fărădelegilor lor alungă-i, Căci s'au răsculat asupră-ți.
12 Dar să se bucure toți cei ce se încred în tine. În veci să se veseliască, și tu să-i aperi. Și să se laude întru tine cei ce iubesc numele tău.
13 Căci tu, Doamne, binecuvintezi pre cel drept. Ca cu un scut îl acoperi cu bunăvoința ta. Rugăciune de pocăință în dureri trupești și sufletești. Nădejde în ajutorul Domnului.