1 Maestrului de cântare, pe Mahalat. O învățătură a lui David.
2 Nebunul zice în inima sa: „Nu este Dumnezeu“. Stricați și urâți sunt în fărădelegile lor, Nici unul nu face bine.
3 Dumnezeu din cer privește la fiii oamenilor, Să vadă, de este vre-un înțelept, Care caută pre Dumnezeu:
4 Toți s'au abătut, S'au stricat de tot; Nimenea nu face bine, chiar nici unul.
5 Au n'au știință făcătorii de rele, Cari mănâncă pre poporul meu, Cum ar mâncà pânea? Lui Dumnezeu nu s'au rugat.
6 Deci cutremur i-a cuprins, unde frica nu încăpeà; Căci Dumnezeu a împrăștiat oasele apăsătorilor tăi: Făcutu-i-ai de rușine, pentru că Dumnezeu i-a lepădat.
7 O! de ar venì din Sion mântuirea lui Israel! Când Dumnezeu va întoarce pre captivii poporului său, Bucurà-se-va Iacob, veseli-se-va Israel. Rugăciune pentru mântuire.