1 Maestru lui de cântare, după Altaşet, O cântare de aur a lui David, compusă când fugi de d'inaintea lui Saul în peşteră.
2 Îndură-te de mine, Dumnezeule, îndură-te de mine, Căci în tine se încrede sufletul meu, Şi supt umbra aripelor tale caut adăpost, Până va trece fortuna.
3 Strigà-voiu către Dumnezeul cel Preainalt, Către Dumnezeu, care toate mi-a împlinit.
4 El va trimete din cer, şi mă va ajută; Va batjocuri pre cel ce forăeşte la mine. Sela. Dumnezeu va trimete îndurarea sa şi adevărul său,
5 Să scape sufletul meu din mijlocul leilor, Ce zac aprinşi în juru-mi, De fii oamenilor, ai căror dinţi sunt lănci şi săgeţi, Şi limba lor sabie ascuţită.
6 Înalţă-te mai sus de ceruri, Dumnezeule! Preste tot pământul fie mărirea ta!
7 Ei pregătesc cursă paşilor mei, Sufletul meu se încovoaie; Groapă sapă înaintea mea; Să cadă ei înşişi în ea. Sela.
8 Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, Voiu cântà şi voiu psalmodia,
9 Deşteaptă-te, suflete al meu, deşteaptă- te, harpă şi citară! Să deştept zorile.
10 Lăudà-te-voiu între popoare, Dumnezeule, Cântà-te-voiu între naţiuni,
11 Căci mare până la cer este îndurarea ta, Şi până la nouri adevărul tău.
12 Înalţă-te mai sus de ceruri, Dumnezeule, Preste tot pământul fie mărirea ta!