1 Maestru-lui de cântare, după Șușan-Edut. O cântare de aur a lui David, spre învățătură:
2 compusă când cuceri Aram-Naharaimul și Aram-Zoba, și Ioab se întoarse și bătù din Edom în Valea-Sărei douăsprezece mii de inși.
3 Dumnezeule, tu ne-ai lepădat și ne-ai risipit, Te-ai mâniat; întoarce-te iarăși spre noi.
4 Cutremurat-ai pământul, l-ai despicat; Vindecă stricăciunile lui, căci se clatină.
5 Făcut-ai pre poporul tău să vadă asprimea, Adăpatu-ne-ai cu vin îmbătător,
6 Dar pe urmă dat-ai celor ce se tem de tine steag, Ca să-l înalțe pentru biruința adevărului. Sela.
7 Ca să se mântuiască iubiții tăi, Ajută cu dreapta ta, și răspunde-mi.
8 Dumnezeu a făgăduit în sfințenia sa: Bucurà-mă-voiu, împărțindu-vă Sichemul, Și valea Sichemului măsurând-o;
9 Al meu este Galaadul și al meu Manasse, Efraimul este tăria capului meu, Iuda legislatorul meu;
10 Moabul este ligheanul meu, Asupra Edomului arunc încălțămintea mea; Filistio! bucură-te de mine.
11 Cine mă va duce la cetatea cea întărită? Cine mă va duce la Edom?
12 Au nu tu, Dumnezeule, cel ce ne-ai lepădat? Și au nu tu, Dumnezeule, cel ce n'ai ieșit cu oștirile noastre?
13 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din strâmtorare, Căci amăgitor este ajutorul omului.
14 Cu Dumnezeu facevom lucruri mărețe, Și el va călcă în picioare pre neamicii noștri.