1 Maestru-lui de cântare, lui Iedutun. Un psalm al lui David.
2 Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; Dela dânsul vine ajutorul meu.
3 Numai el este stânca mea și ajutorul meu, Scăparea mea: cu totul nu mă voiu clătì.
4 Până când vă veți repezì asupra unui singur om? Veți năvălì toți asupră-i, Ca la un perete, gata a cădeà, Ca pe un zid, gata a se surpà?
5 Da, se sfătuesc să-l răstoarne din înălțimea sa, iubesc minciuna; Cu gura lor binecuvintează, și în inima lor blestemă. Sela.
6 Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; Căci dela dânsul vine speranța mea.
7 Numai el este stânca mea și ajutorul meu, Adăpostul meu: nu mă voiu clătì.
8 În Dumnezeu este ajutorul meu și onoarea mea; Stânca puterei mele, adăpostul meu este în Dumnezeu.
9 Încrede-te în el în tot timpul, poporule, Vărsați înaintea lui inima voastră; Dumnezeu este adăpostul nostru. Sela.
10 O suflare numai sunt cei mici, minciună cei mari, Puși în cumpănă, cu toții sunt mai ușori decât suflarea.
11 Nu sperați în apăsare sau în răpire; nu fiți deșerți; De sporește avuția voastră, nu vă alipiți inima de ea.
12 Odată vorbì Dumnezeu, de două-ori am auzit aceasta: Că puterea este a lui Dumnezeu.
13 Și a ta, Doamne, este îndurarea; Căci tu răsplătești omului după fapta lui.