1 Maestrului de cântare. Un psalm sau o cântare a lui David.
2 Ție, Dumnezeule, cuvine-se laudă în Sion, Și ți-se va plăti votul.
3 Tu, cel ce asculți rugăciunea, Către tine aleargă toată ființa.
4 Învinsu-m'au fărădelegile: Tu ierți abaterile noastre.
5 Fericit bărbatul, pre care tu-l alegi, Și-l lași să se apropie, ca să locuiască în curțile tale, Sătură-ne-vom de bunurile casei tale, Templul tău cel sfânt!
6 Tu ne răspunzi, făcând lucruri înfricoșate cu dreptate, Dumnezeul mântuirii noastre, Speranța tuturor celor ce locuesc, până la marginile pământului, Și ale mărei celei mai îndepărtate.
7 Tu, cel ce întărești munții prin puterea ta, Tu, cel ce ești încins cu tărie;
8 Care alină mugetul mărilor, Mugetul valurilor și freamătul popoarelor,
9 Și cei ce locuesc chiar la marginile pământului, se tem de semnele tale, Ieșirile dimineței și ale serei tu le faci să cânte de bucurie:
10 Cercetezi pământul, și-l adăpi; Și-l umpli de avuții, (Plin de apă este pârâul lui Dumnezeu;) Tu pregătești grâul lor; Așà-l pregătești:
11 Brazdele sale adăpi, Bulgării săi îi netezești, Cu ploaie îi înmoi, Și binecuvintezi fructele sale;
12 Încununi anul cu bunurile tale, Și dâra carului tău stropește grăsime.
13 Stropește chiar și pășunile pustiului; Și colinele se împodobesc;
14 Cu turme se îmbracă câmpiile, Și văile în grâu se învelesc: Se înmândresc, și cântă.