1 Maestrului de cântare. O cântare sau un psalm. Țărilor toate, strigați de bucurie lui Dumnezeu.
2 Cântați mărirei numele său, Dați-i mărire și laudă;
3 Ziceți lui Dumnezeu: „Cât de înfricoșate sunt faptele tale! De mărimea puterei tale neamicii tăi te lingușesc.
4 Tot pământul ți-se pleacă, și-ți cântă, Cântă numelui tău.“ Sela.
5 Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu; Minunat este el în faptele sale asupra fiilor oamenilor:
6 Prefăcut-a marea în uscat, Prin fluviu trecură pe jos; Acolo ne-am bucurat de dânsul.
7 El domnește prin puterea sa în veci, Ochii săi privesc popoarele, Ca să nu se înalțe răsculătorii. Sela.
8 Binecuvântați, popoarelor, pre Dumnezeul nostru, Și faceți să se audă vocea laudei sale,
9 Acelui ce a păstrat în viață sufletul nostru, Și n'a lăsat să se clătească piciorul nostru.
10 Că tu, Dumnezeule, ne-ai cercat pre noi, Ne-ai curățit, cum se curăță argintul.
11 Dusu-ne-ai în cursă; Pus-ai sarcină greà pe coapsele noastre;
12 Lăsat-ai pre oameni să încalece pe capul nostru, Trecut-am prin foc și prin apă: Și scosu-ne-ai la loc îmbelșugat.
13 Veni-voiu în casa ta cu ardere de tot Și-ți voiu plăti voturile mele,
14 Pre care le-au cuvântat buzele mele, Și le-a vorbit gura mea, în strâmtorarea mea.
15 Ardere de tot de vite grase îți voiu aduce, cu grăsimea berbecelui! Jertfi-voiu ție boi și țapi. Sela.
16 Veniți și ascultați, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu! Căci voiu spune ceeace a făcut sufletului meu.
17 Către dânsul am strigat cu gura mea, Și cântare de laudă a fost supt limba mea.
18 De aș fi cugetat rele întru inima mea, Domnul nu m'ar fi ascultat;
19 Dar cu adevărat! Dumnezeu a ascultat, A luat aminte de vocea rugăciunei mele.
20 Binecuvântat fie Dumnezeu, Care n'a respins rugăciunea mea, și n'a îndreptat dela mine îndurarea sa.