1 Maestrului de cântare, după Șoșanim. Un psalm al lui David.
2 Ajută-mă, Dumnezeule! Căci apele au străbătut până la sufletul meu.
3 Afundat sunt în nomol adânc, unde nu este loc de stătut; Am dat de adâncimile apelor și valurile m'au inundat.
4 Obosit sunt de strigarea mea, uscat este gâtlejul meu, Slăbesc ochii mei, așteptând pre Dumnezeul meu.
5 Mai mulți decât părul capului meu, Sunt cei ce mă urăsc fără cuvânt; Tari sunt cei ce caută a mă pierde, pe nedreptat, neamicii ai mei; Ceeace n'am răpit, apucat sunt să plătesc.
6 Dumnezeule, tu știi nebunia mea, Și greșelile mele nu sunt ascunse de tine.
7 Să nu se rușineze prin mine Cei ce speră în tine, Doamne, Domnul oștirilor! Să nu se rușineze prin mine Cei ce caută pre Dumnezeul lui Israel!
8 Căci pentru tine sufăr ocară, Rușinea acopere fața mea,
9 Ajunsam străin fraților mei, Da, străin fiilor mumei mele;
10 Căci râvna pentru casa ta m'a pierdut; Și defaimele celor ce te defaimă, căzut-au preste mine.
11 Și de am plâns, cu ajun umilind sufletul meu: Chiar și aceasta îmi fù de defaimă.
12 Și mi-am luat sac drept vestmânt, Și fost-am lor de proverb.
13 De mine vorbesc cei ce șed în poartă, Și de cântec sunt bețivilor.
14 Dar eu îndreptat-am la tine ruga mea, Doamne în timpul binevoinței tale; După mulțimea îndurării tale, Dumnezeule, răspunde-mi cu adevărul ajutorului tău.
15 Scoate-mă din nomol, ca să nu mă afund, Ca să scap de cei ce mă urăsc și din adâncimile apelor;
16 Ca să nu mă inunde valurile apelor, Și să nu mă înghiță adâncul, Și puțul să nu-și închidă asupră-mi gura sa.
17 Răspunde-mi, Doamne, căci bună este îndurarea ta, După mulțimea milei tale întoarce-te spre mine.
18 Și nu ascunde fața ta dela servul tău, Căci strâmtorat sunt; iute răspunde-mi!
19 Apropie-te de sufletul meu, scapă-l, Față cu neamicii mei mântue-mă.
20 Tu cunoști ocara mea, rușinea mea și defaima mea, Înaintea ta sunt toți apăsătorii mei.
21 Ocara mi-a frânt inima, și bolnav de moarte am fost; Și compătimire am așteptat: Dar n'am găsit; Și mângâietori: și n'am aflat.
22 De mâncare datu-mi-au fiere, Și în setea mea cu oțet m'au adăpat.
23 În cursă prefacă-se masa lor înaintea lor, Și în laț celor fără de grijă;
24 Întunece-se ochii lor, ca să nu vadă, Și fă ca coapsele lor pururea să se clatine!
25 Varsă preste dânșii mânia ta, Și aprinderea mâniei tale apuce-i!
26 Pustiească-se curțile lor, În corturile lor să nu fie locuitori!
27 Căci pre cel ce tu l-ai lovit, ei îl mai urmăresc, Și-și fac basme din durerea celor răniți de tine.
28 Adauge-le vină preste vină, Și să nu între în dreptatea ta!
29 Șteargă-se din cartea celor vii, Și cu cei drepți să nu se înscrie!
30 Dar pre mine, care sunt sărac și în suferinți, Ajutorul tău, Dumnezeule, mă va înălță.
31 Lăudă-voiu numele lui Dumnezeu în cântare, Îl voiu mări în laude;
32 Mai plăcut va fi Domnului aceasta, decât tauri tineri cu coarne și copite.
33 Vedeà-vor aceasta cei săraci, și se vor bucurà; Cei ce căutați pre Dumnezeu, reînsuflețească-se inima voastră.
34 Căci Domnul ascultă pre cei lipsiți, și nu desprețuește pre cei încătusați ai săi.
35 Lăudă-vor pre el cerul și pământul, Mările și tot ce se mișcă într'însele.
36 Căci Dumnezeu va mântuì Sionul, și va rezidì cetățile lui Iuda, Și într'însele vor locui, și le vor stăpâni;
37 Și seminția servilor săi le va moșteni, Și cei ce iubesc numele lui vor locui într'însele.