1 La tine, Doamne, caut adăpost; Nu mă lăsă să fiu rușinat niciodată.
2 În dreptatea ta mântue-mă și mă scapă; Pleacă urechea ta către mine și ajută-mă.
3 Fii-mi stâncă de adăpostire, la care totdeauna să alerg; Decretează mântuirea mea, căci stânca mea și întărirea mea tu ești.
4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna nelegiuitului, Din palma celui rău și asupritor.
5 Căci tu ești speranța mea, Doamne, Dumnezeule; În tine mă încred din tinerețele mele.
6 Pe tine mă sprijin din sânul mumei, Din mitra mumei mele tu ești îngrijitorul meu; În tine pururea este lauda mea.
7 Ca o arătare sunt pentru mulți; Dar tu ești scăparea mea cea tare.
8 De lauda ta este plină gura mea, De mărirea ta toată ziua.
9 Nu mă lepădà în timpul bătrânețelor, Nu mă lăsă când slăbesc puterile mele;
10 Căci neamicii mei vorbesc de mine, Și cei ce pândesc sufletul meu se sfătuiesc între ei,
11 Zicând: „Dumnezeu l-a părăsit, urmăriți-l, și-l apucați; Căci nu este nici un mântuitor pentru el.“
12 Dumnezeule, nu fii departe de mine, Dumnezeul meu, grăbește-te întru ajutorul meu.
13 Rușineze-se, piardă-se Cei ce urăsc sufletul meu; Înveselească-se cu ocară și rușine Cei ce caută nefericirea mea.
14 Dar eu pururea voiu așteptà, Și tot mai mult te voiu lăudà.
15 Gura mea va spune dreptatea ta, Toată ziua ajutorul tău; Căci nu le pot numărà.
16 Voiu veni cu faptele cele mari ale lui Dumnezeu, Domnul, Voiu aminti dreptatea ta, da, numai a ta.
17 Dumnezeule, tu ai fost învățătorul meu din tinerețele mele, Și până acum proclam minunile tale;
18 Și le voiu proclamà încă până la bătrânețe și căruntețe; Dumnezeule, nu mă părăsi, Până voiu dà în știre puterea ta generațiunei acesteia, Tăria ta tuturor celor ce vor veni.
19 Până în înălțime este dreptatea ta, Dumnezeule, Care ai făcut lucruri mari; Dumnezeule, cine este ca tine?
20 Tu, care ne-ai făcut să vedem multe și grele nevoi, Iarăși ne vei reînsufleți, Și din adâncimile pământului iarăși ne vei scoate.
21 Vei înmulți mărirea mea, Și te vei întoarce, ca să mă mângâi.
22 Deci iarăși te voiu lăuda în harpă, Pentru credincioșia ta, Dumnezeul meu! Îți voiu psalmodia în citară, Ție, sfântul lui Israel!
23 Buzele mele să se bucure, Când îți cânt, Și sufletul meu, pre care l-ai mântuit.
24 Și limba mea va vorbi toată ziua de dreptatea ta, Căci rușinați, căci roșiți sunt cei ce caută nefericirea mea.