1 Un psalm al lui Solomon. Dumnezeule, dă judecățile tale regelui, Și dreptatea ta fiului regelui;
2 Ca să judece pre poporul tău cu dreptate, Și pe săracii tăi după drept.
3 Munții să aducă pace poporului, Și colinele îmbelșugare.
4 Să judece pre săracii poporului, Să ajute pe fiii săracului, Și să sfărâme pre cel apăsător.
5 Să se teamă de tine, cât va luci soarele și luna se va arăta, În toate neamurile.
6 Să se coboare ca ploaia pe iarba cosită, Ca picăturile ploaiei ce adapă pământul;
7 Înflorească în zilele lui cel drept, Și belșugul păcii, până nu va mai fi lună;
8 Domnească dela mare până la mare, Și dela râu până la marginile pământului;
9 Plece-i-se înainte locuitorii deșerturilor, Și neamicii săi să guste pulbere;
10 Regii Tarșișului și al țărmurilor să-i aducă tribut, Regii din Șeba și Șeba să-i aducă daruri;
11 Și închină-i-se toți regii, Toate popoarele servească-i.
12 Căci el va scăpa pre cel sărac, care strigă după ajutor, Și pre cel apăsat, care n'are nici un ajutător.
13 Va cruța pre cel nebăgat în seamă și pre cel sărac, Și sufletele lipsiților le va mântui;
14 De apăsare și asuprire va scăpa sufletele lor, Și scump va fi sângele lor în ochii săi.
15 Și ei vor trăi, și el le va dà din aurul Șebei, Și ei se vor rugà pentru dânsul pururea, Toată ziua îl vor binecuvântà.
16 Belșug de grâu va fi pe pământ, pe vârfurile munților, Foșni-vor ca Libanul fructele sale, Și oamenii din cetate ca iarba pământului vor înflori.
17 Numele lui va fi în veci; cât va luci soarele, numele lui se va lăți; Și se vor binecuvânta într'însul Toate popoarele, și-l vor ferici.
18 Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Care singur face minuni!
19 Și binecuvântat fie mărețul său nume în veci, Și umple-se tot pământul de mărirea lui, Amin și Amin!
20 Sfârșitu-s'au rugăciunile lui David, fiul lui Ișai.