Eterniseed

Psalmii 73

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Un psalm al lui Asaf. Da bun este Dumnezeu către Israel, Către cei cu inimă curată.

2 Dar mie picioarele mai mi-s'au clătit, Pașii mei puțin a lipsit să alunece.

3 Căci pismuiam pre cei mândri, Văzând fericirea nelegiuiților.

4 Căci moartea le este fără chin, Și gras este corpul lor.

5 În necazurile oamenilor nu sunt, Și nu sunt loviți ca alți oameni.

6 De aceea podoaba gâtului lor este mândria, Asuprirea îi învelește ca un vestmânt.

7 Ochii lor se bulbucă de grăsime, Ei covârșesc poftele inimei lor;

8 Batjocoresc și vorbesc cu răutate de asuprire; Vorbesc cu mândrie;

9 Înalță gura lor până la cer, Și limba lor cutreeră pământul.

10 Pentru aceea întoarce-se spre ei poporul lor, Și s'adapă cu belșug apele lor,

11 Zicând: „Oare știe Dumnezeu, Și cel Preaînalt are oare știință de aceasta?

12 Iacă, aceștia sunt cei nelegiuiți, Și pururea fiind fără grijă, adună avuții.

13 Da, în zădar am lămurit inima mea, Și am spălat în nevinovăție mânele mele;

14 În toate zilele am fost chinuit, Și pedepsit în toata dimineața.

15 De aș fi zis: „Voiu vorbì așa“, Iacă, aș fi fost necredincios către neamurile fiilor tăi.

16 Totuși gândit-am a înțelege aceasta; Dar mi s’a părut cu anevoie foarte,

17 Până ce am intrat în templul lui Dumnezeu, Și am înțeles sfârșitul lor:

18 Pusu-i-ai numai în locuri lunecoase, Lăsatu-i-ai să cadă în prăpastie.

19 Cum se pustiiră într’o clipă! Se perdură, periră de spaimă!

20 Ca un vis după deșteptare, Doamne, la trezirea ta, ai desprețuit chipul lor.

21 Când inima mea astfel se frământă, Și până în rărunchii mei mă junghia,

22 Nebun eram și fără înțelegere; Ca un dobitoc eram înaintea ta.

23 Totuși sunt pururea cu tine, Tu ai apucat dreapta mea.

24 Prin sfatul tău condu-mă, Și în mărire primește-mă.

25 Pre cine am în cer afară de tine? Și lângă tine nu cer nimic pe pământ.

26 Carnea mea și inima mea se topesc; Dar Dumnezeu este stânca inimei mele și partea mea în veci.

27 Căci, iacă, cei ce sunt depărtați de la tine per, Tu perzi pre tot cel ce desfrânează dela tine.

28 Iar eu, fericirea mea este a mă apropià de Dumnezeu; Pun în Domnul, Dumnezeu, adăpostul meu, Ca să spun toate faptele tale. _Rugăciune pentru ajutor în timpul pustiirei templului._

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.