1 Maestru-lui de cântare, după Al-tașet. Un psalm sau o cântare a lui Asaf.
2 Ție-ți mulțumim, Dumnezeule! Ție-ți mulțumim, și aproape este numele tău: Minunile tale istorisesc aceasta.
3 Când voiu luà timp cuvenit, Atuncia cu dreptate voiu judecà:
4 Țara se topia, și toți locuitorii ei: Dar eu întărit-am stâlpii săi. Sela.
5 Zis-am către cei îngâmfați: „Nu fiți îngâmfați“; Și către cei nelegiuiți: „Nu înălțați cornul;
6 Nu înălțați în sus cornul vostru, Nu vorbiți cu gâtul dârz!“
7 Căci nu dela răsărit, nici dela apus, Și nici din deșert nu vine înălțare!
8 Căci Dumnezeu este judecător: El umilește pre unul, și pre altul înalță.
9 Căci o cupă este în mâna Domnului, Și vinul spumegă în ea, de amestecătură este plină; Și el toarnă dintr'însa: Cu adevărat, toți nelegiuiții pământului vor suge din ea drojdiile, și le vor beà.
10 Dar eu pururea voiu istorisi, Voiu psalmodià Dumnezeului lui Iacob.
11 Și toate coarnele nelegiuiților se vor sdrobi; Dar coarnele celui drept se vor înălțà.