1 Maestru-lui de cântare, lui Iedutun. Un psalm al lui Asaf.
2 Îndreptat-am către Dumnezeu vocea mea, și am strigat; Îndreptat-am către Dumnezeu vocea mea, și el m'a ascultat.
3 În ziua strâmtorării mele căutat-am pre Domnul, Mâna mea la el erà întinsă noaptea fără încetare, Sufletul meu nu voià să fie mângăiat.
4 De Dumnezeu îmi amintiam, și suspinam, Cugetam, și spiritul meu lâncezià. Sela.
5 Deșchise țineai pleoapele ochilor mei, Eram neliniștit, și nu puteam vorbi.
6 Gândiam la zilele din vechime, La anii seculilor trecuți;
7 Îmi aduceam aminte de cântarea nopții, Cugetam în inima mea, Și spiritul meu se-ntrebà:
8 „Oare lepădatu-m'a Domnul pentru totdeauna? Oare mai mult nu mă va milui?
9 Sfârșit-a pentru totdeauna îndurarea sa? Încetat-a făgăduința sa din neamuri în neamuri?“
10 Uitat-a Dumnezeu de a fi îndurat? Oare închis-a în mânie îndurarea sa?“ Sela.
11 Și-mi ziceam: „Aceasta-i slăbiciunea mea, A crede schimbăcioasă dreapta celui Preaînalt“.
12 Dar amintitu-mi-am de faptele Domnului, Da, amintitu-mi-am de minunile tale din vechime;
13 Gândit-am asupra tuturor faptelor tale, Și cugetat-am asupra lucrărilor tale.
14 Dumnezeule, în sfințenie este calea ta; Ce zeu este atât de mare ca Dumnezeu?
15 Tu ești Dumnezeul, care faci minuni; Tu ai arătat popoarelor puterea ta;
16 Răscumpărat-ai cu braț tare pre poporul tău, Pre fiii lui Iacob și a lui Iosef. Sela.
17 Văzutu-te-au apele, Dumnezeule, Văzutu-te-au apele, și se cutremurară, Și adâncurile tremurară.
18 Nourii vărsară apă, Cerul făcu să răsune vocea sa, Și săgețile tale sburară, încoace și încolo.
19 În vârtejuri erà vocea tunetului tău, Fulgerile tale luminară lumea; Se cutremură și se clăti pământul.
20 Prin mijlocul mării fu calea ta, Și cărarea ta prin mijlocul apelor puternice, Și urmele tale nu se cunoscură.
21 Condus-ai, ca pe o turmă, pre poporul tău, Prin Moisi și Aaron.