1 O învățătură a lui Asaf. Ascultă, poporul meu, învățătura mea; Plecați urechea voastră la cuvintele gurei mele.
2 Deschide-voiu în parabole gura mea, Descoperi-voiu cele tăinuite din timpii trecuți;
3 Cele ce noi am auzit și am aflat, Și părinții noștri ne-au istorisit,
4 Nu voim a le ascunde dela fiii lor, Pentru ca și ei să spună lauda Domnului neamurilor viitoare, Puterea lui și minunile lui, ce le-a făcut.
5 Căci el a așezat mărturie în Iacob, Și a pus lege în Israel, Poruncind părinților noștri, Ca să le facă cunoscute fiilor lor;
6 Ca să le cunoască neamurile viitoare, Fiii, ce se vor naște; Ca aceștia să se scoale și să le spună fiilor lor:
7 Să pună în Dumnezeu speranța lor, Și să nu uite faptele lui Dumnezeu, Și poruncile lui să le păzească;
8 Și să nu ajungă ca părinții lor: O generațiune neascultătoare și răsculătoare, O generațiune, ce nu și-a pregătit inima, Și al cărei spirit nu erà credincios către Dum- nezeu.
9 Fiii lui Efraim, arcași înarmați, Se întoarseră îndărăt în ziua luptei.
10 Nu ținură legământul lui Dumnezeu, Și nu voiră să umble în legea lui;
11 Și uitară faptele sale, Și minunile sale, pre cari le-a arătat lor.
12 Înaintea părinților lor a făcut minuni, În pământul Egiptului, în câmpia Zoanului;
13 Despică marea, și-i trecu, Și făcu să stea apele ca o grămadă.
14 Ii conduse ziua între nour, Și toată noaptea întru lumină de foc.
15 Despică stânci în pustiu, Și-i adăpă, ca din adâncurile cele mari;
16 Scoase din stâncă râuri, Făcu să curgă apă ca fluviu.
17 Dar ei tot urmară a păcătui asupră-i, Răsculându-se asupra celui Preainalt în deșert.
18 Și ispitiră pre Dumnezeu în inima lor, Cerând mâncare, după pofta lor.
19 Și vorbiră asupra lui Dumnezeu, zicând: „Dumnezeu puteà-va oare să pregătească masă în pustiu?“
20 Iacă, el lovi stânca și apele curseră, Și pârâie se revărsară. Puteà-va încă și pâne să dea? „Pregăti-va oare carne pentru poporul său?“
21 Drept aceea auzind Domnul aceasta, se mânie; Și se aprinse foc în Iacob, Și urgie se ridică în Israel.
22 Căci nu crezură în Dumnezeu, Și nu se încrezură în ajutorul lui.
23 Totuși el a poruncit nourilor celor de sus, Și deschise porțile cerului;
24 Și plouă preste dânșii manna spre mâncare, Și datu-le-a grânele cerului.
25 Pânea celor puternici mâncă fiecare, Hrană trimesu-le-a spre îndestulare.
26 El porni în cer vântul de răsărit, Și conduse prin puterea sa pre cel de miază-zi.
27 Și plouă carne preste dânșii ca pulberea, Și pasări aripate ca nisipul mării;
28 Și le făcu să cadă în mijlocul taberei lor, În jurul locuințelor lor.
29 Și ei mâncară și prea se săturară; Că dorința lor le-o împlini.
30 Ei încă nu-și pierduseră pofta, Mâncarea lor erà încă în gura lor:
31 Când mânia lui Dumnezeu se ridică asupră-le, Și ucise între grașii lor, Și doborî pre tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea ei mai păcătuiră, Și nu crezură în minunile lui.
33 Deci el lăsă să piară ca suflarea zilele lor, Și anii lor cu spaimă.
34 Când îi ucideà, atunci întrebau de el, Și se întorceau și căutau pre Dumnezeu;
35 Și-și aduceau aminte, că Dumnezeu este stânca lor, Și Dumnezeu cel Prea Inalt, mântuitorul lor.
36 Dar îl îmblânziau cu gura lor, Și cu limba lor îi mințiau;
37 Căci inima lor nu erà statornică cu dânsul, Și nu erau credincioși legământului său.
38 Totuși el îndurător fiind, Iertà fărădelegile lor, și nu-i perdeà: Ci adeseori își întorcea mânia sa, Și nu se deșteptà toată urgia sa.
39 Căci își amintià, că nu sunt decât carne, Un vânt, ce trece și nu se mai întoarce.
40 De câteori sculatu-s'au asupră-i în pustiu, Amăritu-l-au în deșert!
41 Și ispitit-au din nou pre Dumnezeu, Și desonorat-au pre Sfântul lui Israel!
42 Neamintindu-și de mâna lui, De ziua, când i-a mântuit de neamic.
43 Când a făcut în Egipt semnele sale, Și minunile sale în câmpia Zoanului;
44 Când a prefăcut în sânge fluviile lor, Și ei din izvoarele lor nu putură beà,
45 Când a trimes asupra-lor tot felul de insecte, cari-i mâncau, Și broaște, ce le aduceau stricăciune;
46 Și venitul lor l-a dat omizelor, Și lucrul lor locustelor;
47 Când a bătut cu grindină viile lor, Și sicomorele lor cu ploaie de piatră;
48 Dând grindinei vitele lor, Și fulgerelor turmele lor;
49 Trimițând asupralor aprinderea mâniei sale, urgia, Furia și strâmtorarea; O solie de îngeri ai nefericirii.
50 Gătit-a cale mâniei sale, Necruțând de moarte sufletele lor, Ci vîața lor dând-o ciumei.
51 Și a bătut pre tot întâiu-născutul în Egipt, Începutul puterei în corturile lui Ham.
52 Și a pornit pre poporul său ca pre oi, Și i-a dus în pustiu ca pre o turmă.
53 Și i-a dus în siguranță, așa că nu s'a temut de nimic; Iar pre neamicii lor marea i-a acoperit.
54 I-a adus în sfântul său ținut, în acest munte, Pre care l-a dobândit dreapta sa.
55 Și alungă de dinaintea lor popoarele, Și le însemnă sorțurile moștenirei lor, Și făcu să locuiască în corturile lor semințiile lui Israel.
56 Dar ei ispitiră pre Prea Inaltul Dumnezeu, și se răsculară asupră-i, Și mărturiile sale nu le păziră;
57 Se abătură și se făcură necredincioși, ca și părinții lor, Se întoarseră ca un arc amăgitor.
58 Îl mâniară cu înălțimile lor, Și cu idolii lor l-au întăritat.
59 Auzì Dumnezeu aceasta, și se mânie, Și luă în ură foarte pre Israel;
60 Și părăsì locașul din Șilo, Cortul, ce și-l pusese între oameni.
61 Și dădu în captivitate puterea sa, Și mărirea sa în mâna neamicului;
62 Și dădu sabiei pre poporul său, Și asupra moștenirii sale se mânie;
63 Pre tinerii săi îi mistuì focul, Și fecioarele sale nu fură lăudate cu cântări de nuntă;
64 Preoții săi căzură de sabie, Și văduvele lor nu plânseră.
65 Atuncia se deșteptă Domnul ca din somn, Ca un viteaz vesel de vin,
66 Și lovì pre neamicii săi la spate, Și puse rușine nesfârșită preste dânșii.
67 Și lepădă cortul lui Iosef, Și nu alese seminția lui Efraim.
68 Ci alese seminția lui Iuda, pre muntele Sion, Pre care-l iubì.
69 Și zidì templul său înalt ca cerul, Așezatu-l-a ca pământul, pre care l-a întemeiat pentru veci.
70 Și alese pre David, servul său, Și-l luă dela turmele oilor;
71 Din urma oilor neînțercate luatu-l-a, Ca să pască pre Iacob, poporul lui, Și pre Israel, moștenirea sa.
72 Și el îi păstorì întru neprihănirea inimei sale, Și cu iscusința mânelor sale i-a condus.