1 Maestru lui de cântare, după Șoșanim-Edut. Un psalm al lui Asaf.
2 Păstorule al lui Israel! iă în urechi; tu cel ce conduci pre Iosef ca pre o turmă, Tu cel ce șezi între cherubimi, fă să lucească strălucirea ta.
3 Deșteaptă puterea ta înaintea lui Efraim, a lui Beniamin și a lui Manase, Și vino într’ajutorul nostru.
4 Dumnezeule! reîntoarce-ne iarăși, Și fă să lucească fața ta, ca să fim mântuiți.
5 Doamne, Dumnezeul oștirilor! Până când te vei mânia la ruga poporului tău?
6 Datule-ai de mâncare pâne de lacrimi, Și adăpatu-i-ai de lacrimi cu plină măsură;
7 Pusu-ne-ai de ceartă vecinilor noștri, Și neamicii noștri își râd de noi.
8 Dumnezeul oștirilor! reîntoarce-ne iarăși, Și fă să lucească fața ta, ca să fim mântuiți.
9 Un butuc de vie strămutat-ai din Egipt, Gonit-ai popoarele, și l-ai sădit;
10 Loc făcut-ai înaintea lui, De a prins rădăcină, și a umplut țara;
11 Munții acoperitu-s’au de umbra lui, Și ramurile lui erau ca cedrii cei înalți;
12 Întinse vițele sale până la mare, Și până la fluviu odraslele sale.
13 De ce dar ai surpat gardurile lui, De-l smulg toți trecătorii pe drum?
14 Mistrețul sălbatic îl râmă, Și fiarele câmpului îl pasc.
15 Dumnezeul oștirilor! rugămu-te, întoarce-te, Caută din cer, uită-te, și cercetează via aceasta.
16 Și sprijină sadul ce a sădit dreapta ta, Și vița ce ți-ai întărit.
17 Arsă de foc, tăiată este, De mustrarea feței tale piere.
18 Fie mâna ta pe bărbatul dreptei tale, Pe fiul omului, pre care ți-l-ai întărit.
19 Și așa nu ne vom abate dela tine; Reînviază-ne, și numele tău îl vom chiemă.
20 Doamne, Dumnezeul oștirilor! reîntoarce-ne iarăși, Fă să lucească fața ta, ca să fim mântuiți.