1 Maestru lui de cântare, după Ghittit. Un psalm al lui Asaf.
2 Cântați lui Dumnezeu, puterea noastră, Strigați cu bucurie Dumnezeului lui Iacob.
3 Sunați cântare, bateți timpana, Citara cea plăcută cu harpa împreună.
4 Sunați din trâmbiță la lună nouă, La lună plină, în ziua sărbărei noastre.
5 Căci pentru Israel aşezământ este aceasta, Lege a Dumnezeului lui Iacob,
6 Pre care a pus-o drept mărturie în Iosef, Când ieși asupra pământului Egiptului. Vocea unui popor necunoscut am auzit.
7 Depărtat-am de supt sarcină umerii săi, Mânele sale scutitu-s'au de coșniță.
8 În strâmtorare strigat-ai, și te-am mântuit, Răspunsu-le-am în locul ascuns al tunetului, Cercetatu-te-am la apa Meriba (ceartă). Sela.
9 Ascultă, poporul meu, și voiu mărturisi asupră-ți: De m'ai fi ascultat, Israele,
10 Să nu fie în tine nici un zeu străin; Și să nu te închini vre-unui zeu străin;
11 Eu Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, ți-aș fi zis: Lărgește gura ta, și o voiu umpleà.
12 Dar poporul meu nu ascultă de vocea mea, Și Israel nu mă voi:
13 De aceea lăsatu-i-am în învârtoșarea inimei lor, Și ei umblară în sfaturile lor.
14 O! de m'ar ascultă poporul meu! De ar umblà Israel în căile mele!
15 Îndată aș umili pre neamicii lor, Și asupra apăsătorilor lor aș întoarce mâna mea;
16 Cei ce urăsc pre Domnul l-ar linguși, Iar zilele lor ar fi în veci.
17 El i-ar da de mâncare din grăsimea grâului, Și cu miere din stâncă te-aș săturà.