1 Un psalm al lui Asaf. Dumnezeu stă în adunarea sa, În mijlocul zeilor judecă.
2 Până când veți judecà strâmb? Și veți fi părtinitorii celor nelegiuiți? Sela.
3 Judecați pre cel sărac și pre cel orfan; Celui apăsat și celui sărman faceți dreptate;
4 Scăpați pre cel sărac și pre cel lipsit, Mântuiți-i din mâna celor nelegiuiți.
5 Ei nu cunosc, nici nu înțeleg, Umblă în intunerec; Toate temeliile pământului se clătesc.
6 Zis-am: Sunteți zei, Din fiii ai celui Preà Inalt sunteți voi toți.
7 Da, ca tot omul veți muri, Și ca unul din mai mari veți cădeà.
8 Scoală-te, Dumnezeule, judecă pământul, Căci tu ești stăpânul tutulor popoarelor.
Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.