1 O cântare sau un psalm al lui Asaf.
2 Dumnezeule, nu tăceà; Nu tăceà, nici nu te odihnì, Dumnezeule!
3 Căci iacă, neamicii tăi fac sgomot, Și cei ce te urăsc ridică capul. Asupra poporului tău uneltesc planuri viclene,
4 Asupra poporului tău uneltesc planuri viclene, Și se sfătuiesc asupra ocrotiților tăi,
5 Zicând: „Haideți! să-i stârpim din numărul popoarelor, Ca să nu se mai amintească numele lui Israél“,
6 Căci sfătuitu-s'au toți într'una, Asupra ta făcut-au legături:
7 Corturile Edomului și Ismaeliții, Moabul și Agoriții,
8 Ghebalul, Ammonul și Amalekul, Filistia cu locuitorii Tirului;
9 Chiar și Asiria s'a unit cu dânșii, Ajutând pre fiii lui Lot. Sela.
10 Fă-le ca Madianului, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Kișon;
11 Cari fură nimiciți în Endor, Se făcură gunoiul pământului.
12 Fă pre ei, pre domnii lor, ca pre Oreb și pre Zeeb; Ca pre Zebah și pre Zalmuna, pre toți unșii lor,
13 Căci își ziseră: „Să luăm în stăpânire pentru noi Locașurile lui Dumnezeu.“
14 Dumnezeul meu! fă-i ca vârtejul, Ca miriștea înaintea vântului,
15 Ca focul, ce mistue pădurea, și ca flacăra, ce aprinde munții;
16 Așă urmărește-i cu furtuna ta, Și spăimântă-i cu vijelia ta;
17 Umple fața lor cu rușine, Ca să caute numele tău, Doamne!
18 Rușineze-se și spăimânte-se pentru totdeauna, Roșească și piară.
19 Și să cunoască, că tu, al cărui nume este Dumnezeu, tu numai Ești cel Preà Inalt peste tot pământul.