1 Maestrului de cântare, după Ghittit. Un psalm dela fiii lui Korah.
2 Cât de iubite sunt locașurile tale, Doamne, Dumnezeul oștirilor!
3 Sufletul meu dorește, lâncezește, După curțile Domnului; Inima mea și carnea mea strigă Către viul Dumnezeu.
4 Da, paserea a aflat casă, rândunica cuib, Unde au depus puii lor; Și eu altarele tale, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Regele meu și Dumnezeul meu!
5 Fericiți sunt cei ce locuesc în casa ta, Ce pururea te laudă! Sela.
6 Ferice bărbatul, a cărui putere este în tine, Care iubește călătoriile sfinte;
7 Trecând prin valea plângerii, în izvor o prefac; Și cu binecuvântări o acoperă ploaia.
8 Ei merg din putere în putere, Se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.
9 Domnul, Dumnezeul oștirilor! ascultă ruga mea! Ia în urechi, Dumnezeul lui Iacob. Sela.
10 Privește, Dumnezeule, scutul nostru, Și caută pre fața unsului tău.
11 Căci mai bună este o zi în curțile tale, decât o mie aiurea; Mai bucuros voiu păzi pragul în casa Dumnezeului meu, Decât să locuesc în corturile celor nelegiuiți.
12 Căci soare și scut este Domnul, Dumnezeu; Har și mărire dă Domnul: Nu va opri nici un bun Dela cei ce umblă în neprihănire.
13 Domnul, Dumnezeul oștirilor, fericit este bărbatul, Ce se încrede în tine.