Eterniseed

Psalmii 89

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 O învăţătură a lui Etan, Ezraheul.

2 În veci cântà-voiu îndurările Domnului, Din neamuri în neamuri voiu proclamà cu gura mea credincioşia ta.

3 Căci zis-am: În veci îndurarea sa se va intemeià, Întări-vei credincioşia ta chiar şi în cer.

4 Încheiat-am legământ cu alesul meu; Jurat-am lui David, servul meu:

5 În veci voiu întări seminţia ta, Voiu intemeià din neamuri în neamuri tronul tău. Sela.

6 Și cerurile laudă minunile tale, Doamne! Și credincioșia ta în adunarea sfinților.

7 Căci cine în cer seamănă cu Domnul? Cine este asemenea Domnului între fiii zeilor?

8 Dumnezeu este preamăreț în sfatul sfinților, Înfricoșat este peste toți cei din jurul lui!

9 Domnul, Dumnezeul oștirilor! cine este puternic ca tine, Doamne? Și credincioșia ta este în jurul tău.

10 Tu stăpânești îngâmfarea mărei; Când valurile ei se ridică, tu le alini.

11 Tu ai sfărâmat, ca pre cei uciși, Rahabul, Cu brațul tău cel tare ai risipit pre neamicii tăi.

12 Al tău este cerul, al tău pământul, Lumea și plinitatea ei tu le-ai întemeiat.

13 Miazănoaptea și miază-ziua tu le-ai făcut, Taborul și Hermonul se bucură în numele tău.

14 Braț puternic ai, Tare este mâna ta, înaltă dreapta ta.

15 Dreptatea și judecata sunt temeliile tronului tău, Îndurarea și adevărul merg înaintea ta.

16 Fericit poporul, ce cunoaște sunetul trâmbiței, Ce umblă în lumina feței tale, Doamne!

17 El se bucură în numele tău toată ziua, Și se înalță prin mântuirea ta;

18 Căci tu ești podoaba puterii lor, În bunăvoința ta înnalți cornul nostru;

19 Căci Domnul este scutul nostru, Și sfântul lui Israel regele nostru.

20 În viziune cuvântat-ai odată către cuviosul tău, Și ai zis: Datam ajutor celui viteaz, Înălțat-am un tiner din popor:

21 Aflat-am pre David, servul meu, Cu oleiul meu cel sfânt unsu-l-am;

22 Cu el pururea va fi mâna mea, Și brațul meu îl va întări.

23 Neamicul nu-l va strîmtorà, Și fiul răutăței nu-l va apăsà;

24 Voiu sfărâmà înaintea lui pre neamicii săi, Și voiu bate pre cei ce-l urăsc.

25 Credincioșia mea și îndurarea mea vor fi cu dânsul, Și în numele meu se va înnălțà cornul său.

26 Mâna lui o voiu pune asupra mărei, Și asupra fluviilor dreapta sa.

27 El va strigà către mine: Tu ești Părintele meu, Dumnezeul meu, și stânca mântuirii mele!

28 Da, eu îl voiu face întâi-născutul meu, Înalt preste regii pământului.

29 În veci îi voiu păstrà îndurarea mea, Și legământul meu cu dânsul va fi statornic.

30 Seminția sa o voiu face să ție în veci, Tronul său ca zilele cerurilor.

31 Fiii săi de vor părăsi legea mea, și în judecățile mele nu vor umblà;

32 De vor pângări așezămintele mele, Și poruncile mele nu le vor păzi:

33 Pedepsivoiu cu toiag abaterile lor, Cu bătăi fărădelegile lor.

34 Dar nu voiu retrage îndurarea mea dela dânsul, Nici nu voiu minți credincioșiei mele.

35 Legământul meu nu-l voiu stricà, Nici ceeace a ieșit din buzele mele nu voiu schimbà.

36 Una am jurat pe sfințenia mea, și nu voiu minți lui David:

37 Seminția sa va fi în veci, Tronul său ca soarele înaintea mea;

38 Ca luna va fi în veci, Și ca martorul cel credincios în nouri. Sela.

39 Totuși lepădatu-l-ai și l-ai desprețuit, Mâniatu-te-ai asupra unsului tău.

40 Lepădat-ai legământul servului tău, Spurcat-ai coroana lui, la pământ aruncând-o;

41 Surpat-ai toate îngrădirile lui, În ruini prefăcut-ai întăririle lui.

42 Predatu-l-au toți trecătorii pe drum; De ocară ajuns-a vecinilor săi:

43 Înălțat-ai dreapta celor ce-l strîmtorau, Veselit-ai pre toți neamicii săi:

44 Tocit-ai ascuțițul sabiei sale, Și făcutu-l-ai ca la luptă să nu poată stà.

45 Pus-ai capăt strălucirei sale, Tronul său datu-l-ai la pământ;

46 Scurtat-ai zilele tinerețelor sale, Acoperitu-l-ai cu rușine. Sela.

47 Până când, Doamne, te vei ascunde? Oare pururea ca focul va arde mânia ta?

48 Adu-ți aminte, că trecător sunt; Au doară în deșert să fi făcut tu pre toți fiii oamenilor?

49 Care este omul ce va trăi, și moartea nu va vedeà? Care va scăpà sufletul său de infern? Sela.

50 Unde sunt îndurările tale cele de mai înainte, Doamne! Pre care le-ai jurat lui David pe credincioșia ta?

51 Adu-ți aminte, Doamne, de ocara servilor tăi, Pre care o port în sânul meu dela toate aceste multe popoare;

52 Prin care neamicii tăi mă defaimă, Doamne, Prin care defaimă urmele unsului tău.

53 Binecuvântat fie Domnul în veci. Amin şi Amin.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.