1 Rugăciunea lui Moisi, omul lui Dumnezeu. Doamne, fostu-ne-ai adăpost din neam în neam;
2 Mai înainte de ce munții să se fi născut, Sau să se fi făcut pământul și lumea, Din veci și în veci tu ești, Dumnezeule!
3 În țărână prefaci pre om, Și zici: Fii ai oamenilor, în pământ reînturnați-vă,
4 Căci o mie de ani în ochii tăi Sunt ca ziua de ieri, care a trecut, Ca o strajă de noapte,
5 Ca un șivoiu îi risipești; un vis sunt; Dimineața sunt ca iarba, ce crește,
6 Ce dimineața înflorește și crește, Dar seara vestejește și seacă!
7 Că pierduți suntem prin mânia ta, Îngroziți de urgia ta;
8 Pus-ai fărădelegile noastre înaintea ta, Cele ascunse ale noastre înaintea luminei feței tale.
9 Că toate zilele noastre pier înaintea mâniei tale; Cu gândul petrecem anii noștri.
10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani, Și de sunt puternice foarte, optzeci de ani; Și cea mai mândră din ele nu-i decât muncă și trudă; Căci iute trec și noi disparem.
11 Cine cunoaște puterea mâniei tale? Căci după temerea de tine este și mânia ta.
12 Învață-ne a numărà zilele noastre, să căpătăm o inimă înțeleaptă.
13 Întoarnă-te, Doamne! până când te vei mânià? Fie-ți milă de servii tăi.
14 Satură-ne dimineața de îndurarea ta, Ca să ne bucurăm și să ne veselim în toate zilele noastre.
15 Bucură-ne atâtea zile, pe câte ne-ai apăsat, Atâția ani, în câți văzurăm nefericirea.
16 Arete-se servilor tăi faptele tale, Și mărirea ta fiilor lor.
17 Bunăvoința Domnului, Dumnezeul nostru, fie asupră-ne, Și întărește preste noi fapta mânilor noastre; Da, fapta mânilor noastre întărește-o! Ocrotirea