1 Şi văzui pe alt înger tare pogorîndu-se din cer, înconjurat de nouri, şi curcubeul preste capul lui, şi faţa lui ca soarele, şi picioarele lui ca stâlpi de foc.
2 Şi având în mâna lui cărticică deschisă. Şi puse piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ,
3 Şi strigă cu glas mare, după cum mugeşte un leu. Şi când strigă, cele şapte tunete spuseră glasurile lor.
4 Şi când spuseră cele şapte tunete eram să scriu; şi auzii glas din cer zicând: pecetluieşte cele ce spuseră cele şapte tunete, şi nu le scrie.
5 Şi îngerul, pe care-l văzui stând pe mare şi pe pământ, ridică mâna lui dreaptă spre cer,
6 Şi jură pe cel viu în vecii vecilor, care făcù cerul şi cele ce sunt într'însul, şi pământul şi cele ce sunt pe dânsul, şi marea şi cele ce sunt într'însa, că nu va mai fi timp.
7 Ci în zilele glasului celui de-al şaptelea înger, când are să trâmbiţeze, atuncia este săvârşită taina lui Dumnezeu, cum a binevestit slujitorilor săi profeţii.
8 Şi glasul pe care-l auzisem din cer iarăşi vorbind cu mine şi zicând: du-te, iă cărticica cea deschisă în mâna îngerului, care stă pe mare și pe pământ.
9 Și mă dusei la înger, zicându-i să-mi dea cărticica. Și-mi zise: ià și mănâncă-o de tot, și-ți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
10 Și luaiu cărticica din mâna îngerului și o mâncaiu de tot, și erà în gura mea ca miere dulce; și când o înghiții, amărît fù pântecele meu.
11 Și-mi zise: trebue ca tu iarăși să profetizezi pentru popoare și pentru neamuri și pentru limbi și pentru mulți împărați.