Eterniseed

Apocalipsa 11

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și mi-se dete o trestie asemenea unei vergi, zicând: scoală și măsoară templul lui Dumnezeu și altarul, și pe cei care se închină într'însul.

2 Și curtea cea din afară a templului scoate-o afară și n'o măsurà, pentru că fù dată neamurilor, și vor călcà sfânta cetate patruzeci și două de luni.

3 Și voiu dà celor doi martori ai mei, și vor profetizà îmbrăcați în saci, o mie două sute șaizeci de zile.

4 Aceștia sunt cei doi maslini și cele două sfeșnice, care stau înaintea Domnului pământului.

5 Și dacă voește cineva să-i vătăme, foc iese din gura lor, și mistue pe vrăjmașii lor; și dacă ar voi cineva să-i vătăme, el trebue astfel să fie omorît.

6 Aceștia au putere să închiză cerul, ca ploae să nu plouă în zilele profeții lor, și putere au preste ape să le schimbe în sânge și să lovească pământul cu orice plagă, ori de câte ori vor fi voit.

7 Și când vor fi sfârșit mărturia lor, fiara care se sue din abiz va face cu dânșii răsboiu, și-i va biruì, și-i va omorî.

8 Și corpurile lor moarte vor stà pe strada cetății celei mari, care spiritual se numește Sodoma și Egipt, unde fù răstignit și Domnul lor.

9 Și din popoare și seminții și limbi și neamuri vor vedeà trei zile și jumătate corpurile lor moarte, și nu vor lăsà să fie puse în mormânt corpurile lor moarte.

10 Și locuitorii depe pământ se bucură de dânșii și se veselesc, și daruri trimit unii altora, pentru că acești doi profeți munciră pe locuitorii depe pământ.

11 Și după cele trei zile și jumătate intră într'înșii duh de viață din Dumnezeu, și steteră pe picioarele lor, și teamă mare căzù preste cei care ii privesc.

12 Și auziră glas mare din cer, zicându-le: suiți-vă aici; și se suiră în nour spre cer, și vrăjmașii lor îi priviră.

13 Și în acel ceas se făcù cutremur mare, și a zecea parte din cetate căzù, și pieriră în cutremur nume de oameni șapte mii, și cei rămași se temură și deteră mărire Dumnezeului cerului.

14 Al doilea vai trecù; iată al treilea vai vine curând.

15 Și al șaptelea înger trâmbiță; și se făcură glasuri multe în cer zicând: împărăția lumii s'a făcut a Domnului nostru și a Hristosului său, și va împărăți în vecii vecilor.

16 Și cei douăzeci și patru de bătrâni dinaintea lui Dumnezeu, care șed pe tronurile lor, căzură pe fețele lor și se închinară lui Dumnezeu,

17 Zicând: Mulțumim ție, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Care ești și care erai — și care vii —, Și pentru că ai luat puterea ta cea mare și ai împărățit,

18 Și neamurile fură întăritate, și venì mânia ta, Și timpul celor morți să fie judecați, Și să dai plată slujitorilor tăi, profeților, Și sfinților și celor, care se tem de numele tău, celor mici și celor mari, Și să prăpădești pe cei care strică pământul.

19 Și se deschise al lui Dumnezeu templu, care este în cer, și se arătă chivotul Aşezământului său în templul său, Şi se făcură fulgere şi vuete şi tunete şi cutremur şi grindină mare.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.