1 Şi văzui şi iată Mieluşelul stând pe muntele Sion, şi cu dânsul o sută patruzeci şi patru de mii având scris pe frunţile lor numele său şi numele Tatălui său.
2 Şi auzii glas din cer, ca vuet de ape multe, şi ca vuet de tunet mare, şi glasul pe care-l auzii ca al chitariştilor cântători cu chitarele lor;
3 Şi cântă cântare nouă înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe şi a bătrânilor; şi nimenea nu puteà să înveţe, fără numai cele o sută patruzeci şi patru de mii, cei răscumpăraţi depe pământ.
4 Aceştia sunt, care nu avură a face cu femei; căci sunt curaţi. Aceştia sunt, care urmează Mieluşelului ori unde ar merge. Aceştia fură răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mieluşelului,
5 Şi în gura lor nu fù găsită minciună; pentru că sunt desăvârşiţi.
6 Şi văzui alt înger, sburând în mijlocul cerului, având evangelie vecinică, ca să binevestească pentru cei care şed pe pământ, şi pentru orice neam şi seminţie şi limbă şi popor,
7 Zicând cu glas mare: temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i mărire, fiindcă venì ceasul judecăţii lui, şi închinaţi-vă Celui care făcù cerul şi pământul şi marea şi izvoare de apă.
8 Şi alt înger al doilea urmă zicând: „căzù, căzù Babilonul” cel mare, care a adăpat toate neamurile din vinul aprinderii desfrânării sale.
9 Şi alt înger al treilea le urmă zicând: cu glas mare: dacă se închină cineva fiarei și chipului ei, și primește semn pe fruntea sa, sau pe mâna sa,
10 Și el va beà din vinul aprinderii lui Dumnezeu, ce este turnat neamestecat, în paharul mânii lui, și va fi muncit în foc și pucioasă înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielușelului.
11 Și fumul muncii lor în veci de veci se urcă în sus, și n'au repaus zi și noapte cei care se închină fiarei și chipului ei, și dacă primește cineva semnul numelui ei.
12 Aci este răbdarea stăruitoare a sfinților, care păstrează poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus.
13 Și auzii glas din cer zicând: scrie; fericiți morții, care în Domnul mor de acum, așa zice duhul, că se vor repauzà de ostenelile lor; căci lucrurile lor urmează cu dânșii.
14 Și văzui, și iată nour alb, și pe nour văzui șezând asemuit pe fiul omului, având pe capul lui cunună de aur, și în mâna lui secere ascuțită.
15 Și alt înger ieși din templu, strigând cu glas mare celui care șade pe nour; trimite secerea ta și seceră, că veni ceasul să seceri, fiindcă s'a copt secerișul pământului.
16 Și aruncă cel care șade pe nour secerea lui pe pământ și secerat fù pământul.
17 Și alt înger ieși din templu, ce este în cer, având și el cosor ascuțit;
18 Și alt înger ieși din altar, având putere asupra focului, și strigă cu glas mare celui care are cosorul ascuțit, zicând: trimite cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului borboanele lor.
19 Și aruncă îngerul cosorul său pe pământ, și culese via pământului, și aruncă în linul cel mare al mânii lui Dumnezeu.
20 Și linul fù călcat afară din cetate, și ieși sânge din lin până la frânele cailor, departe o mie șase sute de stadii.