Eterniseed

Apocalipsa 16

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și auzii glas mare zicând celor șapte îngeri: mergeți, vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mânii lui Dumnezeu.

2 Şi se duse cel dintăiu şi vărsă cupa lui pe pământ; şi se făcù rană rea şi pricinuitoare de durere pe oamenii, care au semnul fiarei şi se închină chipului ei.

3 Şi al doilea vărsă cupa lui în mare; şi se făcù sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă murì, cele ce sunt în mare.

4 Şi al treilea vărsă cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor; şi se făcù sânge.

5 Şi auzii pe ingerul apelor zicând: drept eşti tu, care eşti şi care erai, Cuviosule, fiindcă ai încuviinţat acestea.

6 Fiindcă ei vărsară sânge de sfinţi şi de profeţi, şi sânge le-ai dat să beà; vrednici sunt.

7 Şi auzii altarul zicând: aşà Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale.

8 Şi al patrulea vărsă cupa lui pe soare, şi i-se dete să dogorească pe oameni în foc.

9 Şi dogoriţi fură oamenii de arşiţă mare, şi defăimară numele lui Dumnezeu, care are puterea preste plăgile acestea, şi nu se pocăiră ca să-i deà mărire.

10 Şi al cincelea vărsă cupa lui pe tronul fiarei; şi se făcù împărăţia ei întunecoasă, şi ei îşi muşcau limbile de durere,

11 Şi defăimară pe Dumnezeul cerului de durerile lor şi de rănile lor, şi nu se pocăiră de lucrurile lor.

12 Şi al şaselea vărsă cupa lui în râul cel mare, Eufrat; şi secată fù apa lui, ca să fie gătită calea împăraţilor celor dela răsărit de soare.

13 Şi văzui din gura bălaurului şi din gura fiarei şi din gura profetului mincinos, trei duhuri necurate ca broaştele;

14 Căci sunt duhuri de demoni, făcătoare de semne, care duhuri se duc la împăraţii lumii întregi, ca să-i adune la răsboiul zilei celei mari, a lui Dumnezeu Atotţiitorul.

15 Iată vin ca un fur; fericit cine veghiază şi păstrează vestmintele sale, ca să nu umble gol, şi să vază ei ruşinea lui.

16 Şi-i adună la locul numit ebreeşte Armaghedon.

17 Şi al şaptelea vărsă cupa lui în aer, şi ieşì din templu dela tron glas mare zicând: s'a făcut.

18 Şi se făcură fulgere şi vuete şi tunete, şi cutremur se făcù mare, cum nu se făcù de când se făcù om pe pământ, atât de tare, cutremur aşà mare.

19 Şi se făcù cetatea cea mare în trei părţi, şi cetăţile neamurilor căzură. Şi Babilonul cel mare fù adus aminte înnaintea lui Dumnezeu, ca să-i deà paharul vinului aprinderii mâniei lui.

20 Şi orice insulă fugì, şi munţii nu fură aflaţi.

21 Şi grindină mare ca de greutatea unui talant se pogoară din cer preste oameni; şi defăimară oamenii pe Dumnezeu de plaga grindinei, pentru că foarte mare este plaga ei.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.