1 După acestea văzui pogorându-se din cer alt înger, având stăpânire mare, și pământul fù luminat de mărirea lui.
2 Și strigă cu glas tare zicând: „căzù, căzù Babilonul“ cel mare, și se făcù loc de locuit al demonilor și închisoare a oricărui duh necurat, și închisoare a oricărei păsărele necurate și urite,
3 Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile, și împărații pământului cu dânsa făcură desfrânări, și neguțătorii pământului se îmbogățiră din puterea desfătării ei.
4 Și auzii alt glas din cer zicând: ieșiți dintr'însa, poporul meu, ca să nu fiți părtași cu păcatele ei, și să nu luați din plăgile ei,
5 Pentru că păcatele ei ajunseră până la cer și Dumnezeu aduse aminte nedreptățile ei.
6 Dați-i înapoi cum vă dete și ea, și îndoiți îndoit, potrivit cu lucrurile ei; în paharul în care turnă, turnați-i îndoit;
7 Câte o mărire și o desfătară, atât dați-i muncire și întristare. Fiindcă în inima ei zice: că șed împărăteasă și văduvă nu sunt, și întristare nici de cum nu voiu vedeà,
8 Pentru aceea, într'o singură zi, vor veni plăgile ei, moarte și întristare și foamete, și în foc va fi arsă de tot; pentru ca tare este Domnul Dumnezeu, care o judecă.
9 Și vor plânge și se vor jeli de dânsa ai pământului împărați, care făcură desfrânări cu ea, și se desfătară, când vor vedeà fumul arderii ei,
10 De departe stând de teama munciirii ei, zicând: vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într’un singur ceas venì judecata ta.
11 Și neguțătorii pământului plâng și se întristează de dânsa, pentru că nimenea nu mai cumpără marfa lor,
12 Marfă de aur și argint și pietrii prețioase și mărgăritare, și de bis și purpură și mătăsărie și roșu, și orice lemn mirositor bine, și orice vas de fildeș, și orice vas din lemn prețios și aramă și fier și marmoră.
13 Și scorțișoară și mirodenii, și mirosuri și mir și tămâie, și vin și untdelemn și făină de grâu curat, și grâu și vite și oi, și cai și căruțe și robi, și suflete de oameni.
14 Și rodul poftei sufletului tău se duse dela tine, și toate cele grase și strălucite, periră dela tine, și nici de cum nu le vor mai aflà.
15 Neguțătorii de acestea, care se îmbogățiră dela dânsa, vor stà departe de teama munciirii ei, plângând și întristându-se,
16 Zicând: vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată în vestmânt de bis și purpură și roșu, și împodobită cu aur și pietrii prețioase și mărgăritare, că într’un singur ceas fù pustiită bogăția așa de mare.
17 Și oricare cârmaciu, și oricine merge pe apă, la un loc și marinari și toți lucrează marea de departe steteau,
18 Și strigau văzând fumul arderii ei, zicând: cine este asemenea cu cetatea cea mare?
19 Și puseră țărână pe capetele lor, și strigau plângând și întristându-se, zicând: vai, vai, cetatea cea mare, în care se îmbogățiră din prețioasele ei, toți care au vasele pe mare, fiindcă într’un singur ceas fù pustiită.
20 Veselește-te de dânsa, cerule, și sfinților și apostolilor și profeților, pentru că Dumnezeu judecă judecata voastră față de ea.
21 Și un înger vârtos ridică o peatră, ca o peatră mare de moară, și aruncă în mare zicând: cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nici de cum nu va mai fi aflată.
22 Și glas de chitariști și de cântăreți, și de cântători din fluer și de trâmbițași, nu va mai fi auzit nici de cum în tine, și oricare meșter de orice meșteșug, nu va mai fi aflat nici de cum în tine, și uruit de peatră de moară nu va mai fi auzit nici de cum în tine,
23 Și lumină de sfeșnic nu se va mai arătă nici de cum în tine, și glas de mire și de mireasă nu va mai fi auzit nici decum în tine, fiindcă neguțătorii tăi erau mai marii pământului, fiindcă în fermecătoria ta fură rătăcite toate neamurile.
24 Și în ea fù aflat sânge de profeți și de sfinți și de toți cei înjungheați pe pământ. Cântare de biruință.