1 După acestea auziĭ, ca glas mare de gloată multă în cer, zicând: Aliluia, Mântuirea și mărirea și cinstea și puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
2 Pentru că adevărate și drepte sunt judecățile lui; Pentru că judecă pe desfrânata cea mare, Ca una care strică pământul în desfrânarea ei, Și răsbună sângele slujitorilor lui din mâna ei.
3 Și de-al doilea ziseră aliluia; Și fumul ei se sue în vecii vecilor.
4 Și căzură bătrânii cei douăzeci și patru și cele patru ființe, și se închinară lui Dumnezeu, care șade pe tron, zicând: Amin, aliluia.
5 Și ieși din tron glas zicând: lădați pe Dumnezeul nostru toți slujitorii lui, care vă temeți de dânsul, cei mici și cei mari. Nunta Mielului.
6 Și auziĭ ca glas de gloată multă, și ca vuet de ape multe, și ca vuet de tunete tari, zicând: Aliluia. Pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotțiitorul își ià împărăția.
7 Să ne bucurăm și să ne veselim, și să-i dăm mărire. Fiindcă venì nunta Mielușelului. Și femeia lui se gătì.
8 Și i-se dete să se îmbrace în vestmânt de bis strălucit curat; căci vestmântul de bis sunt răsplățile sfinților.
9 Și-mi zice, scrie: fericiți cei chemați la ospățul nunții Mielușelului. Și îmi zice: aceste cuvinte sunt adevărate ale lui Dumnezeu.
10 Și căzuĭ înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Și-mi zice: vezĭ să nu facĭ; sunt împreună slujitor al tău și al fraților tăi, care au mărturia lui Iisus; lui Dumnezeu închină-te; căci mărturia lui Iisus este Duhul profeției.
11 Și văzuĭ cerul deschis și iată un cal alb, și cel care șade pe dânsul este numit credincios și adevărat, și în dreptate judecă și se răsboește.
12 Iar ochii lui flacără de foc, și pe capul lui diademe multe, având nume scris, pe care nimenea nu-l știe, decât numai el,
13 Și îmbrăcat în haină stropită cu sânge, și se cheamă numele lui Cuvântul lui Dumnezeu.
14 Și oștile în cer îi urmau pe cai albi, îmbrăcate în haine de bis alb curat.
15 Și din gura lui ieșeà spadă ascuțită, ca cu ea să lovească neamurile; și el îi va pășunà cu toeag de fier; și el va călcà linul vinului aprinderii mânii lui Dumnezeu Atotțiitorul.
16 Și are pe haină și pe coapsa lui nume scris: Împărat de împărați și Domn de domni.
17 Și văzuĭ un înger stând în soare, și strigă cu glas mare, zicând tuturor paserilor care sboară în înălțimea mie- zului zilei: aideți, adunați-vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu,
18 Ca să mâncați cărnuri de împărați și cărnuri de căpitani, și cărnuri de viteji și cărnuri de cai, și ale celor care șed pe dânșii, și cărnuri de toți stăpânii de sine și de robi, și de mici și de mari.
19 Și văzuĭ fiara și pe împărații pământului și oștile lor adunate să facă răsboiu, cu cel care șade pe cal și cu oastea lui.
20 Și prinsă fù fiara și cu dânsa profetul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, în care rătăcì pe cei care luară semnul fiarei, și pe cei care se închinară chipului ei; vii fură aruncați cei doi în al focului lac, care arde în pucioasă.
21 Și cei rămași fură omorîți, în spada celui care șade pe cal, care spadă ieșise din gura lui, și toate paserile fură săturate de cărnurile lor.