Eterniseed

Apocalipsa 20

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și văzuĭ înger pogorându-se din cer, având cheia abizului și lanț mare pe mâna lui.

2 Și apucă pe bălaur, șarpele cel din început, care este deavolul și satana, și-l legă pe timp de o mie de ani,

3 Și-l aruncă în abiz, și închise și pecetluì de-asupra lui, ca să nu mai rătăcească neamurile, până vor fi sfârșiți cei o mie de ani; după aceștia trebue ca el să fie deslegat puțin timp.

4 Și văzuĭ tronuri, și șezură pe ele, și li-se dete judecarea, și văzuĭ sufletele celor tăiați cu securea pentru mărturia lui Iisus și pentru cuvântul lui Dumnezeu, ca unii care nu se închinară fiarei, nici chipului ei și nu luară semnul pe frunte și pe mâna lor; și înviară și împărățiră cu Hristos o mie de ani.

5 Cei rămași dintre morți nu înviară până vor fi sfârșiți cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

6 Fericit și sfânt cine are parte în întâia înviere; asupra acestora a doua moarte nu are stăpânire, ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu dânsul o mie de ani.

7 Și când vor fi sfârșiți cei o mie de ani, deslegat va fi satana din închisoarea sa,

8 Și va ieși să rătăcească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog și Magog, ca să-i adune la răsboiu, al căror număr este ca nisipul mării.

9 Și se suiră pe fața pământului și încunjurară tabăra sfinților și cetatea cea iubită; și se pogorî foc din cer și-i mistui;

10 Și deavolul care-i rătăcește fù aruncat în lacul focului și pucioasei, unde este atât fiara, cât și profetul mincinos, vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor.

11 Și văzui tron mare alb, și pe cel care ședeà pe dânsul, dela a cărui față fugì pământul și cerul, și nu fù aflat loc pentru dânsele.

12 Și văzui pe morții, pe cei mari și pe cei mici, stând înaintea tronului, și cărți fură deschise; și altă carte fù deschisă, care este a vieții; și fură judecați morții din cele scrise în cărți, potrivit cu lucrurile lor.

13 Și dete marea pe morții care sunt în ea, și moartea și iadul deteră pe morții care sunt într'însele, și fură judecați fiecare, potrivit cu lucrurile lor.

14 Și moartea și iadul fură aruncate în lacul focului.

15 Și dacă cineva nu fù aflat scris în cartea vieții, aruncat fù în lacul focului.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.