1 Și după aceasta văzui patru îngeri stând la cele patru unghiuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste orice arbore.
2 Și văzui alt înger venind dela răsăritul soarelui, având pecetea viului Dumnezeu, și strigă cu glas mare celor patru îngeri cărora li-se dase să vateme pământul și marea,
3 Zicând: nu vătămați pământul, nici marea, nici arborii, până ce vom fi pecetluit pe frunțile lor pe slujitorii Dumnezeului nostru.
4 Și auzii numărul celor pecetluiți, o sută patruzeci și patru de mii pecetluiți, din orice seminție a lui Israel:
5 Din seminția lui Iuda douăsprezece mii pecetluiți, Din seminția lui Ruben douăsprezece mii, Din seminția lui Gad douăsprezece mii,
6 Din seminția lui Așer douăsprezece mii, Din seminția lui Neftalim douăsprezece mii, Din seminția lui Manase douăsprezece mii,
7 Din seminția lui Simeon douăsprezece mii, Din seminția lui Levi douăsprezece mii, Din seminția lui Isachar douăsprezece mii,
8 Din seminția lui Zebulon douăsprezece mii, Din seminția lui Iosif douăsprezece mii, Din seminția lui Benjamin douăsprezece mii pecetluiți.
9 După acestea văzui, și iată gloată multă, pe care nimenea nu puteà s’o numere, din orice neam și seminții și popoare și limbi, stând înaintea tronului și înaintea Mielușelului, îmbrăcați în vestminte albe și ramuri de fenic în mânile lor;
10 Și strigă cu glas mare zicând: Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe tron Și a Mielușelului.
11 Și toți îngerii steteau împrejurul tronului și al bătrânilor și al celor patru ființe, și căzură pe fețele lor înaintea tronului și se închinară lui Dumnezeu,
12 Zicând: Amin, lauda și mărirea și înțelepciunea Și mulțumita și cinstea și puterea și tăria Sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor, amin.
13 Și unul dintre bătrâni luă cuvântul zicându-mi: aceștia îmbrăcați în vestminte albe cine sunt și de unde veniră?
14 Și i-am zis: Domnul meu, tu știi. Și-mi zise: aceștia sunt care vin din mare strâmtorare și spălară vestmintele lor și le albiră în sângele Mielușelului.
15 Pentru aceasta sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, și-i slujesc zi și noapte în templul său, și cel care șade pe tron va locui preste dânșii.
16 Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai însetà, nici nu va cădeà asupra lor soarele, nici orice arșiță.
17 Pentru că Mielușelul care este în mijloc, spre tron, îi va pășunà și-i va călăuzi la ale vieții izvoare, și va șterge Dumnezeu orice lacrimă din ochii lor.