1 Pavel slujitor al lui Iisus Hristos, chemat apostol, deosebit fiind pentru evangelia lui Dumnezeu,
2 Pe care a făgăduit-o mai dinainte prin profeții săi în scripturi sfinte,
3 Despre Fiul său născut după trup din sămânța lui David,
4 Rânduit Fiu al lui Dumnezeu puternic după duh de sfințenie prin înviere dintre morți, Iisus Hristos Domnul nostru,
5 Prin care am luat dar și apostolie spre supunere de credință între toate neamurile pentru numele său,
6 Între care sunteți și voi chemați ai lui Iisus Hristos,
7 Tutulor care sunteți în Roma iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți. Dar vouă și pace dela Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Iisus Hristos.
8 Mai întâiu mulțumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toți, fiindcă credința voastră se vestește în toată lumea.
9 Căci martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu, în evangelia Fiului său, cât de neîncetat îmi aduc aminte de voi
10 Totdeauna în rugăciunile mele, cerând dacă cumva în cele din urmă voiu aveà parte prin voința lui Dumnezeu să vin la voi.
11 Căci doresc să vă văz, ca să vă împărtășesc ceva dar dumnezeesc pentru ca voi să fiți întăriți,
12 Și aceasta este ca eu să fiu împreună îndemnat între voi prin credința ce este între noi, atât a voastră cât și a mea.
13 Dar, fraților, nu voesc ca voi să nu știți, că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi, — și am fost împiedecat până acum —, pentru ca să am oarecare rod și între voi, ca și între celelalte neamuri.
14 Sunt dator atât la Eleni, cât și la barbari, atât la învățați, cât și la neînvățați:
15 Astfel întru cât mă privește pe mine, nu este preget ca să vă binevestesc și vouă, care sunteți în Roma:
16 Căci nu mă ruşinez de evanghelia lui Hristos, pentru că este puterea lui Dumnezeu spre mântuire la tot care crede, atât Iudeu mai întâiu, cât şi Elen.
17 Pentru că îndreptățire dela Dumnezeu se descopere în ea, din credință pentru credință, după cum este scris: „Dreptul prin credință va fi viu“.
18 Căci mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necucernicii și nedreptăți a oamenilor, care țin cu silnicie adevărul în nedreptate.
19 Pentru că ce este cunoscut al lui Dumnezeu arătat este într’înșii, deoarece Dumnezeu le-a făcut cunoscut lor.
20 Căci cele nevăzute ale lui sunt zărite dela facerea lumii, pricepându-se cu mintea prin făpturi, adecă vecinica lui putere și măreție dumnezeiască, pentru ca dânșii să fie fără cuvânt de apărare,
21 Pentru că deși cunoscuseră pe Dumnezeu nu l-au mărit ca pe un Dumnezeu, nici nu i-au mulțumit, ci fură amăgiți în gândirile lor, și întunecată fu nemintoasa lor inimă.
22 Zicând că sunt înțelepți, fură nemintoși,
23 Și schimbară mărirea nepieritorului Dumnezeu cu asemănare de chip de om pieritor și de sburătoare și de dobitoace și de târâtoare,
24 Deaceea și Dumnezeu i-a dat prinși în poftele inimilor lor spre necurățenie, ca corpurile lor să fie necinstite între ei însuși,
25 Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună, și au cinstit și au slujit făpturei în loc Făptuitorului, care este binecuvântat în veci. Amin.
26 Pentru aceasta Dumnezeu i-a dat prinși în patimi de necinste; căci și cele de parte femeiască ale lor au schimbat întrebuințarea firească pe cea împotriva firii,
27 Asemenea și cei de parte bărbătească, lăsând întrebuințarea firească a femeii, fură aprinși în pofta lor între dânșii, săvârșind rușinea, parte bărbătească în parte bărbătească, și primind în ei înșile răsplata ce trebuia a rătăcirii lor.
28 Și după cum n’au judecat de bun, ca să aibă pe Dumnezeu în deplină cunoștință, și Dumnezeu i-a dat la o gândire netrebnică, ca să facă cele ce nu se cuvin,
29 Plini fiind de orice nedreptate, de desfrânare, de răutate, de pornire spre tot felul de înavuțire, de înrăire, umpluți de pizmă, de omor, de ceartă, de înșelăciune, de viclenie,
30 Șoptitori, vorbitori de rău, urîți de Dumnezeu, sumeți, îngâmfați, lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților,
31 Nepricepuți, călcători de cuvânt, fără iubire firească, neîmpăcați, fără milă;
32 Ca unii care cunoscând bine hotărîrea lui Dumnezeu, că cei care făptuiesc unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac aceleași, dar și dau încuviințare la cei care le făptuiesc.