1 Fraților, bunăvoința inimei mele și cererea către Dumnezeu sunt pentru dânșii spre mântuire.
2 Căci le mărturisesc, că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit unei depline înțelegeri;
3 Pentru că necunoscând îndreptățirea dela Dumnezeu și căutând să statornicească a lor îndreptățire, nu s'au supus îndreptățirii dela Dumnezeu.
4 Căci sfârșit al legii este Hristos spre îndreptățire oricui care crede.
5 Căci Moise scrie despre îndreptățirea care este din lege, că „omul care va fi făcut acele rândueli viu va fi prin-tr'însa“.
6 Iar despre îndreptățirea din credință astfel zice: nu zice în inima ta: „cine se va sui în cer?“ — aceasta însemnează a aduce jos pe Hristos; —
7 Sau oricine se va pogorî în abiz?“ — aceasta însemnează a scoate afară pe Hristos dintre morți. —
8 Dar ce zice? „Aproape de tine este cuvântul, în gura ta și în inima ta; adecă cuvântul credinței pe care îl predicăm.
9 Pentru că dacă vei fi mărturisit cu gura ta pe Domnul Iisus, și vei fi crezut în inima ta că Dumnezeu l-a sculat dintre morți, vei fi mântuit;
10 Căci cu inima se crede spre îndreptățire, iar cu gura se mărturisește spre mântuire.
11 Pentru că scriptura zice: „oricine care crede într'însul nu va fi rușinat“.
12 Căci nu este deosebire de Iudeu și Elen; fiindcă el este Domn al tuturor, bogat fiind pentru toți care-l cheamă.
13 „Pentru că oricine care va fi chemat numele Domnului mântuit va fi“.
14 Dar cum să cheme pe acela în care nu crezură? Și cum să crează în acela despre care nu auziră? Și cum să auză fără predicator?
15 Și cum să predice dacă nu vor fi trimis? După cum este scris: „cât de frumoase sunt picioarele celor care binevestesc pace, celor care binevestesc cele bune“.
16 Dar nu toți se supuseră evangheliei. Căci Isaia zice: „Doamne, cine crezù la cele auzite dela noi?“
17 Deci credința vine din cele auzite, iar cele auzite prin cuvântul lui Hristos.
18 Dar întreb, oare nu auziră ei? Negreșit: Preste tot pământul ieși glasul lor, și la marginile lumii rostu-rile lor.
19 Dar întreb, oare nu cunoscù Israel? Moise cel dintăiu zice: „Eu vă voiu întărîtà asupra unui ne-popor, asupra unui popor neînțelegător vă voiu ațâțà la mânie“.
20 Iar Isaia îndrăznește și zice: „Aflat-am fost pentru cei care nu mă caută, cunoscut m'am făcut celor care nu întreabă de mine“.
21 Și către Israel zice: „toată ziua întinsei mânile mele către un popor neascultător și împotrivitor cu vorba“.