Eterniseed

Romani 11

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Deci întreb, „oare înlătură Dumnezeu pe poporul său?“ Să nu fie. Căci și eu sunt Israelit, din neamul lui Abraam, din seminția lui Beniamin.

2 „Dumnezeu nu înlătură pe poporul său“ pe care îl cunoscù mai dinainte. Sau nu știți ce spune scriptura unde vă vorbește de Ilie, cum să plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?

3 Zicând: „Doamne, pe profeții tăi îi omorîră, altarele tale din temelie le răsturnară, și eu am rămas singur și caută sufletul meu“.

4 Dar ce-i zice răspunsul dumnezeesc? „Mi-am lăsat șapte mii de bărbați, ca unii care nu-și plecară genunchii lui Baal“.

5 Deci astfel și în timpul de acum a fost o rămășiță potrivit unei alegeri din dar;

6 Iar dacă este din dar, nu mai este din lucruri; altfel darul nu se mai face dar. Și dacă este din lucruri, nu mai este dar; altfel lucrul nu mai este lucru.

7 Deci ce este? Israel nu dobândi aceea ce căută cu stăruință, iar cei aleși dobândiră; și ceilalți fură învârtoșați.

8 După cum este scris: „Dumnezeu le dete duh de amețire, ochi ca să nu vază și urechi ca să nu auză până în ziua de azi“.

9 Și David zice: „Facă-se masa lor spre laț și spre vânare, și spre piedecă și astfel spre răsplată lor,

10 Întunece-se ochii lor ca să nu vază, și încovoe-se pururea spinarea lor".

11 Deci întreb, oare nu se poticniră ca să cază? Să nu fie. Ci prin greșala lor s'a făcut mântuirea pentru neamuri, ca să-i facă pe dânșii râvnitori.

12 Dacă dar greșala lor fù o bogăție a lumii și căderea lor o bogăție a neamurilor, cu cât mai vârtos întreg numărul lor?

13 Vouă neamurilor vă vorbesc. Deci întrucât sunt eu al neamurilor apostol îmi laud slujba mea,

14 Poate cumva voiu face râvnitori pe ai mei, și voiu scăpà pe unii dintr'înșii.

15 Căci dacă înlăturarea lor este a lumii împăcare, ce va fi adăugarea lor, dacă nu viață dintre morți?

16 Iar dacă pârga este sfântă și frământătura este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.

17 Și dacă unele dintre ramuri fură rupte, tu însă deși măslin sălbatic fiind, ai fost altoit într'însele și te-ai făcut împreună părtaș al rădăcinei și al sucului măslinului,

18 Nu te mândrì față de ramuri; iar dacă te mândrești, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina pe tine.

19 Dar vei zice: ramuri fură rupte pentru ca eu să fiu altoit.

20 Bine; din pricina necredinții fură rupte, iar tu prin credință stai. Nu fii cu gândul pe sus, ci teme-te.

21 Căci dacă Dumnezeu nu cruță ramurile firești, nici pe tine nu te va cruțà.

22 Deci vezi bunătate și asprime dela Dumnezeu; asprime către cei care căzură, iar către tine bunătate dela Dumnezeu, dacă vei fi stăruit în bunătatea lui, altfel și tu vei fi tăiat.

23 Și aceia dar, dacă nu vor fi stăruit în necredință, vor fi altoiți; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăși.

24 Căci dacă tu ai fost tăiat din firescul măslin sălbatic și împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceștia, care sunt firești, vor fi altoiți în al lor măslin.

25 Căci nu voesc, fraților, ca voi să nu cunoașteți taina aceasta, pentru ca să nu fiți înțelepți după a voastră găsire cu cale, că învârtoșare a fost în parte pentru Israel până ce va fi intrat întreg numărul neamurilor.

26 Și astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Veni-va din Sion Mântuitorul, înlăturà-va neucernicii dela Iacob.

27 Și acesta este așezământul ieșit dela mine pentru dânșii, când voiu fi înlăturat păcatele lor“.

28 Negreșit după evanghelie sunt urîți de Dumnezeu pentru voi, dar după alegere sunt iubiți pentru părinții lor;

29 Căci fără părere de rău sunt darurile și chemarea lui Dumnezeu.

30 Pentru că după cum și voi n'ați ascultat altădată de Dumnezeu, iar acum ați fost miluiți prin neascultarea lor,

31 Astfel și aceștia n'au ascultat acum, ca prin mila voastră să fie și dânșii miluiți.

32 Căci Dumnezeu închise împreună pe toți spre neascultare, pentru ca pe toți să-i miluiască.

33 O, adâncime a bogăției și a înțelepciunii și a cunoștinței lui Dumnezeu: cât de neprimitoare de cercetare sunt judecățile lui și cât de neprimitoare de urmare căile lui.

34 Pentru că „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s'a făcut sfetnicul lui?

35 Sau cine i-a dat întâiu lui, și i-se va dà înapoi?“

36 Că toate sunt dintr'însul și printr'însul și pentru dânsul; Lui fie mărire în veci. Amin.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.