1 Iar pe cel slab în credință luați-l la voi, nu spre lămurirea gândurilor.
2 Unul are încredere să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă legume.
3 Cine mănâncă să nu desprețuiască pe care nu mănâncă; iar cine nu mănâncă să nu judece pe care mănâncă; căci Dumnezeu l-a luat la sine.
4 Tu cine ești care judeci slugă streină? Față de Domnul său numai stă sau cade; dar va stă, pentru că Domnul are putere ca să-l facă să stea.
5 Unul alege o zi față de altă zi, iar altul alege orice zi. Oricine fie pe deplin încredințat în al său cuget.
6 Cine ține ziua pentru Domnul o ține; și cine nu ține ziua pentru Domnul nu o ține; cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulțumește lui Dumnezeu; și cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, și mulțumește lui Dumnezeu.
7 Pentru că nimenea dintre noi nu viețuește pentru sine, și nimenea nu moare pentru sine;
8 Căci și dacă viețuim pentru Domnul viețuim, și dacă murim pentru Domnul murim. Deci și dacă viețuim și dacă murim, ai Domnului suntem.
9 Căci pentru aceasta a murit și a înviat Hristos, ca să aibă stăpânire și peste morți și peste vii.
10 Tu dar pentru ce judeci pe fratele tău? Sau și tu pentru ce desprețuești pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișă înaintea scaunului de judecător al lui Dumnezeu.
11 Pentru că scris este: „viu sunt eu, zice Domnul, că mie mi-se va plecă orice genunchiu, și orice limbă va lăudă pe Dumnezeu”.
12 Deci dar fiecare dintre noi va dà pentru sine cuvânt lui Dumnezeu.
13 Deci să nu mai judecăm unii pe alții; ci aceasta judecați mai vârtos, ca să nu dați fratelui cuvânt de poticneală sau sminteală.
14 Știu și sunt încredințat în Domnul Iisus, că nimic nu este spurcat prin sine însuși, decât numai pentru cel care gândește că este ceva spurcat, pentru acela spurcat este.
15 Căci dacă fratele tău se mâhnește din pricina mâncării, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde din pricina mâncării tale pe acela, pentru care a murit Hristos.
16 Deci să nu fie defaimat binele vostru.
17 Căci împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și beutură, ci îndreptățire și pace și bucurie în duh sfânt;
18 Pentru că cine potrivit acesteia slujește lui Hristos, este bineplăcut lui Dumnezeu, și cercat pentru oameni.
19 Deci dar să urmărim cele ale păcii și cele ale întăririi între noi înșine.
20 Nu dărâmà din pricina mâncării lucrul lui Dumnezeu. Tot este curat; dar un rău este pentru omul care mănâncă prin poticneală.
21 Bine este a nu mâncà carne, nici a beà vin, nici a face cevà, de care se poticnește fratele tău sau se smintește sau se slăbește.
22 Tu aibi înaintea lui Dumnezeu credința, pe care o ai după tine însuți. Fericit cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce încuviințează;
23 Iar cine șovăește dacă va fi mâncat, osândit este, pentru că nu din credință a mâncat; și tot ce nu este din credință, păcat este.