1 Și datori suntem noi cei tari, ca să îngăduim slăbiciunile celor neputincioși, și să nu ne plăcem nouă înșine.
2 Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine pentru întărire;
3 Căci și Hristos nu a plăcut sieși însuși, ci după cum este scris: „mustrările celor care te mustră pe tine căzură asupra mea“.
4 Pentru că toate care fură scrise mai nainte, spre învățătura noastră fură scrise, ca prin stăruința și prin mângăierea scripturilor să avem nădejdea noastră.
5 Iar Dumnezeul stăruinței și al mângăierii să vă deà ca să gândiți aceeași unii în alții după voia lui Hristos Iisus,
6 Pentru ca într’una cu o gură să măriți pe Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.
7 Deaceea luați la voi unii pe alții, după cum și Hristos va luà la sine spre mărirea lui Dumnezeu.
8 Căci zic, că Hristos s’a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru credincioșia lui Dumnezeu, ca să întărească făgăduințele date părinților.
9 Iar neamurile pentru milă să mărească pe Dumnezeu după cum este scris: „Pentru aceasta te voiu lăudà între neamuri, și voiu cântà numele tău“.
10 Și iar zice scriptura: „Veseliți-vă neamurilor, cu poporul său“.
11 Și iar: „Lăudați, toate neamurile, pe Domnul, și să-l mărească pe el toate popoarele“.
12 Și iar Isaia zice: „Va fi rădăcina lui Iesei și cel care se ridică să domnească peste neamuri, într’însul neamuri vor nădăjdui“.
13 Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple de orice bucurie și de pace în credință, ca să prisosiți voi în nădejde, în puterea duhului sfânt.
14 Dar sunt încredințat, frații mei, și eu însumi despre voi, că și voi înșivă sunteți plini de inimă bună, umpluți cu orice cunoștință, în stare ca să vă înțelepțiți și unii pe alții.
15 V’am scris însă mai cu îndrăzneală în unele părți, ca unul care vă aduc iarăși aminte pentru darul care îmi este dat dela Dumnezeu
16 Ca să fiu eu slujitor rânduit al lui Hristos Iisus pentru neamuri, slujind preoțește evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca jertfa neamurilor să se facă bineprimită, sfințită în duhul sfânt.
17 Deci am laudă în Hristos Iisus, pentru cele ce sunt către Dumnezeu;
18 Căci nu voiu îndrăzni să vorbesc ceva ce n’a săvârșit Hristos prin mine, prin cuvânt și faptă, spre supunerea neamurilor,
19 În putere de semne și minuni, în puterea duhului sfânt, încât dela Ierusalim și împrejur până în Iliria am îndeplinit evanghelia lui Hristos;
20 Căutând însă cinstea mea astfel ca să binevestesc nu unde fù numit Hristos, ca să nu clădesc pe temelie străină,
21 Ci după cum este scris: „Vor vedeà cei cărora nu li-s’a vestit despre dânsul, și cei care nu vor fi auzit, vor înțelege“.
22 Deaceea am și fost oprit în cea mai mare parte ca să vin la voi;
23 Dar acum ne mai având loc în aceste ținuturi. și de mulți ani având dorința să vin la voi.
24 Îndată ce plec în Spania voiu veni la voi: pentru că nădăjduesc trecând să vă văd și să fiu însoțit de voi acolo, dacă mai întâiu voiu fi fost în parte îndestulat de voi.
25 Acum însă mă duc la Ierusalim slujind sfinților.
26 Căci Macedonia și Achaia au binevoit să facă o împărtășire la săracii sfinților, care sunt în Ierusalim.
27 Au binevoit înadins, și datori sunt ei lor; pentru că dacă neamurile au avut împărtășire de cele dumnezeești ale lor, datorează să le slujească și în cele firești.
28 Deci după ce voiu fi săvârșit aceasta și voiu fi încredințat lor acest rod, voiu pleca pela voi în Spania;
29 Și știu că venind la voi, voiu veni cu aceea cu ce este plină binecuvântarea lui Hristos.
30 Vă îndemn dar, fraților, prin Domnul nostru Iisus Hristos și prin iubirea duhului să luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre pentru mine către Dumnezeu.
31 Ca să fiu scăpat de neascultătorii din Iudea și slujirea mea rânduită pentru Ierusalim să se facă bineprimită sfinților;
32 Pentru ca, după ce voiu fi venit în bucurie la voi prin voia lui Dumnezeu, să mă liniștesc împreună cu voi.
33 Iar Dumnezeul păcii cu voi toţi. Amin.