1 Deci care este mai multul Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?
2 Este mult în orice chip. Mai întâiu că le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu.
3 Cum dar dacă unii n'au crezut? Nu cumva necredința lor va desființà credincioșia lui Dumnezeu?
4 Să nu fie; dar fie Dumnezeu iubitor de adevăr, „iar orice om mincinos“, după cum este scris: „Ca să fii îndreptățit în cuvintele tale, și să biruești când vei judecà tu“.
5 Dacă dar nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva că Dumnezeu care cercetează cu mânia sa este nedrept? —
6 Să nu fie; căci cum va judecà Dumnezeu lumea?
7 Iar dacă în a mea minciună a prisosit adevărul lui Dumnezeu spre mărirea lui, pentru ce mai sunt și eu judecat ca păcătos,
8 Și să nu facem cele rele, ca să vie cele bune, după cum suntem defăimați și după cum spun unii că zicem noi? Osânda lor este după drept.
9 Ce este dar? Avem noi apărare? Nici decum, pentru că am învinuit mai nainte atât pe Iudei cât și pe Eleni, că toți sunt supt păcat.
10 După cum este scris că: „Nu este drept nici unul măcar,
11 Nu este care înțelege, nu este care caută pe Dumnezeu;
12 Toți s'au abătut, împreună netrebuitori s'au făcut; nu este care face bunătate, nu este până la unul.
13 Mormânt deschis este gâtlejul lor. Cu limbile lor vicleneau venin de aspide supt buzele lor.
14 A căror gură este plină de blestem și amărăciune;
15 Iuți sunt picioarele lor spre vărsare de sânge.
16 Dărăpănare și silnicie în căile lor,
17 Și cale de pace n'au cunoscut.
18 Nu este temere de Dumnezeu înnaintea ochilor lor“.
19 Știm însă că tot ce zice legea, pentru cei care sunt în lege le spune, ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie vinovată lui Dumnezeu,
20 Pentru că din lucruri ale legii „nimeni nu va fi îndreptățit înaintea lui“; căci prin lege se dă cunoștință de păcat.
21 Astfel dar afară din lege s'a făcut cunoscut îndreptățire care vine de la Dumnezeu, dovedită fiind de lege și de profeți;
22 Îndreptățire care vine dela Dumnezeu prin credința în Iisus Hristos pentru toți și peste toți care cred. Căci nu este deosebire.
23 Pentru că toți păcătuiră și au lipsă de mărirea lui Dumnezeu,
24 Îndreptățiți fiind ei prin dăruire cu al lui dar prin răscumpărarea care este în Hristos Iisus;
25 Pe care Dumnezeu l-a pus la privire ispășitor prin credința în al său sânge, spre arătare a dreptății lui, pentru trecerea prin îngăduirea lui Dumnezeu a păcatelor săvârșite mai nainte,
26 Spre arătarea dreptății lui în timpul de acum, pentru ca să fie el drept și îndreptățind pe cel din credință în Iisus.
27 Deci unde este lauda? Afară fù lăsată. Prin care lege? A lucrurilor? Nu, ci prin lege de credință.
28 Căci socotim că omul este îndreptățit prin credință fără lucruri ale legii.
29 Sau Dumnezeu este al Iudeilor numai? Nu și al neamurilor? Este și al neamurilor,
30 Deoarece unul este Dumnezeul, care va îndreptăți tăierea împrejur din credință, și netăierea imprejur prin credință.
31 Deci desființăm noi legea prin credință? Să nu fie, ci statornicim legea.