Eterniseed

Romani 4

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Deci ce vom zice că Abraam strămoșul nostru a fost aflat după trup?

2 Pentru că dacă Abraam a fost din lucruri îndreptățit, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

3 Căci ce zice scriptura? „Abraam crezù lui Dumnezeu, și i-se socotì ca îndreptătire“.

4 Însă celui care lucrează nu i-se socotește plata cuvenită după dar, ci după datorie;

5 Iar celui care nu lucrează, dar crede în cel care îndreptățește pe necinstitorul de Dumnezeu, i-se socotește credința lui ca îndreptățire.

6 După cum și David rostește lauda fericirii omului, căruia Dumnezeu îi socotește fără lucruri îndreptățire. zicând:

7 „Fericiți ale căror fărădelegi au fost lăsate și ale căror păcate au fost acoperite;

8 Fericit bărbatul al cărui păcat nu-l va socoti Domnul“.

9 Deci lauda acestei fericiri este pentru tăierea împrejur sau și pentru netăierea împrejur? Căci zicem: „se socoti lui Abraam credința ca îndreptățire“.

10 Deci cum se socoti? Fiind el în tăiere împrejur sau în netăiere împrejur? Nu în tăiere împrejur, ci în netăiere împrejur.

11 Și semn de tăiere împrejur primì ca pecete a îndreptățirii credinței celei în netăiere împrejur, pentru ca să fie el părintele tutulor care în netăiere împrejur fiind cred, spre a li-se socotì și lor îndreptățire,

12 Și părinte al tăierii împrejur pentru aceia, care sunt nu numai în tăiere împrejur, dar și merg în urmele credinței celei în netăiere împrejur a părintelui nostru Abraam.

13 Pentru că făgăduința, ca să fie el moștenitor al lumii, n'a fost făcută nici lui Abraam, nici urmașilor săi prin lege, ci prin îndreptățire din credință.

14 Căci dacă cei din lege sunt moștenitori, zădărnicită este credința și desființată este făgăduința;

15 Pentru că legea pricinuiește mânie; iar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege.

16 Deaceea din credință sunt moștenitori, ca să fie ei după dar, pentru ca făgăduința să fie temeinică pentru toți urmașii, nu numai pentru cei din lege, ci și pentru cei din credința lui Abraam, care este părintele nostru tutulor,

17 — După cum este scris, că „te-am pus părinte al multor neamuri“ —, față de Dumnezeu înaintea căruia crezù, care dă viață celor morți și cheamă cele ce nu sunt ca fiind;

18 Abraam, care împotriva nădejdii, pe nădejde întemeiat crezù, ca să fie el părinte al multor neamuri după rostirea: „astfel vor fi urmașii tăi“;

19 Și fiindcă nu fù slab în credință, nu-și îndreptă privirea la însuși corpul său amorțit — fiind cam de-o sută de ani, — nici la amorțirea pântecelui Sarei;

20 Și în vederea făgăduinței lui Dumnezeu nu șovăì în necredință, ci fù împuternicit în credință, dând mărire lui Dumnezeu,

21 Și deplin încredințat fiindcă ceea ce a făgăduit puternic este să și facă.

22 Deaceea „i-se socotì ca îndreptățire“.

23 Și nu s'a scris pentru dânsul numai că „i-se socotì“,

24 Ci și pentru noi cărora are să ni-se socotească, care credem în acela care a înviat dintre morți, pe Iisus Domnul nostru,

25 Care „fù dat pentru greșalele noastre“, și fù înviat pentru îndreptățirea noastră.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.