1 Sau nu știți, fraților, — căci cunoscătorilor de lege le vorbesc, — că legea are stăpânire asupra omului, pe cât timp este el în viață?
2 Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei în viață; iar dacă va fi murit bărbatul, ea este desfăcută de legea care o legà cu bărbatul.
3 Deci dar în viață fiind bărbatul ei se va numi adulteră, dacă se face femeie altui bărbat; iar dacă va fi murit bărbatul ei, scutită este de lege spre a nu fi adulteră, fiind femeie altui bărbat.
4 Astfel, frații mei, și voi omorîți ați fost față de lege prin corpul lui Hristos, spre a fi voi ai altuia, ai celui sculat dintre morți, pentru ca să aducem roade lui Dumnezeu.
5 Căci, când eram în carne, patimele păcatelor care sunt prin lege erau lucrătoare în membrele noastre, ca să aducă roade morții;
6 Dar acum furăm desfăcuți de lege, morți fiind față de aceea, în care eram ținuți cu silnicie, astfel că noi slujim în înoirea duhului și nu în vechimea literei.
7 Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie. Dar păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; căci pofta n'o știam, dacă nu ziceà legea: „nu pofti“.
8 Păcatul dar luând pornire prin poruncă lucră cu desăvârșire în mine orice poftă; pentru că fără lege mort este păcatul.
9 Și eu eram altădată viu fără lege; dar când venì porunca, păcatul iar a înviat,
10 Și eu am murit și porunca care erà spre viață, aceasta mi-se nimerì spre moarte;
11 Căci păcatul luând pornire prin poruncă mă amăgì și printr'însa mă omorî.
12 Astfel dar legea este sfântă, și porunca este sfântă și dreaptă și bună.
13 Deci ce erà bun mi-a fost moarte? Să nu fie; ci păcatul mi-a fost moarte, ca să se arete păcat prin aceea că prin ce erà bun mi-a pricinuit moarte, pentru ca păcatul să fie prin poruncă peste măsură păcătos. Carnea lucră împotriva duhului. Omul este robul păcatului.
14 Căci știm, că legea este în sine dumnezeiască; iar eu sunt de carne, vândut supt păcat.
15 Pentru că ce săvârșesc nu cunosc; deoarece nu ce roiesc aceasta făptuesc; ci ce urăsc aceasta fac.
16 Iar dacă nu ce voesc, aceasta fac, zic împreună cu legea, că ea este bună.
17 Acum dar nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuește în mine.
18 Căci știu că ceva bun nu locuește în mine, adecă în carnea mea; pentru că a voi este în mine, dar a lucra cu desăvârșire binele nu.
19 Căci nu fac binele pe care-l voesc, ci răul pe care nu-l voesc, pe acesta îl făptuesc.
20 Iar dacă ce nu voesc, aceasta fac, nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuește în mine.
21 Deci găsesc pentru mine, care voesc legea spre a face binele, că răul îmi stă înainte.
22 Mă bucur însă împreună cu legea lui Dumnezeu potrivit omului dinlăuntru,
23 Dar văd în membrele mele o altfel de lege, luptându-se împotriva legii minții mele și robindu-mă pentru a păcatului lege, care este în membrele mele.
24 Muncit om sunt eu! Cine mă va scăpa de corpul acestei morți?
25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Deci dar eu însumi slujesc cu mintea legii lui Dumnezeu, iar cu carnea legii păcatului.