Eterniseed

Romani 8

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Nici o osândire acum dar pentru cei care sunt în Iisus Hristos, cei care umblă nu potrivit cărnii, ci potrivit duhului.

2 Pentru că legea duhului care duce la viață în Hristos Iisus m'a scutit de legea păcatului și a morții.

3 Căci ceea ce erà peste putință legii, întrucât erà neputincioasă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe însuși Fiul său în asemănare de carne păcătoasă și pentru păcat, osândì păcatul în carne,

4 Pentru ca hotărîrea legii să fie împlinită în noi, care nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit duhului.

5 Căci care sunt potriviți cărnii, gândesc cele ale cărnii, iar care sunt potriviți duhului, cele ale duhului.

6 Pentru că gândirea cărnii este moarte, iar gândirea duhului viață și pace;

7 Deoare ce gândirea cărnii este vrăjmașe împotriva lui Dumnezeu; pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu, căci nici nu poate.

8 Iar cei care sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.

9 Voi însă nu sunteți în carne, ci în duh, dacă într'adevăr locuește în voi duhul lui Dumnezeu. Iar dacă cineva nu are duhul lui Hristos, acesta nu este al lui.

10 Și dacă Hristos este în voi, corpul este mort față de păcat, iar duhul este viață față de îndreptățire.

11 Dacă dar duhul celui care sculă pe Iisus dintre morți locuește în voi, cel care-l sculă pe Hristos Iisus dintre morți, vă face vii, prin duhul său care locuește în voi, și corpurile voastre muritoare.

12 Deci dar, fraților, datori suntem nu cărnii, ca să viețuim potrivit cărnii.

13 Căci dacă viețuiți potrivit cărnii, aveți să muriți; iar dacă în virtutea duhului omorîți lucrările corpului, veți fi în viață.

14 Căci toți care sunt mânați de duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu.

15 Pentru că nu primirăți duh de robie iar spre temere, ci primirăți duh de înfiere, în care strigăm: Abba, Tată.

16 Duhul însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.

17 Iar dacă suntem fii, și moștenitori suntem: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori ai lui Hristos, dacă într'adevăr suferim împreună cu dânsul ca să și fim măriți împreună cu el.

18 Căci socotesc că suferințele timpului de-acum nu sunt de același preț față de mărirea ce are să fie descoperită pentru noi.

19 Pentru că dorul stăruitor al făpturei așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

20 Fiindcă făptura fù supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci pentru acela care o supuse pe temeiul nădejdii.

21 Căci însuși făptura va fi scutită de robia stricăciunii, spre a fi stăpână de sine a măririi fiilor lui Dumnezeu.

22 Căci știm că toată făptura suspină și este în dureri până acum.

23 Dar nu numai toată făptura, ci și noi, deși avem pârga duhului, și noi chiar suspinăm în noi înșine, așteptând cu nerăbdare înfierea, răscumpărarea corpului nostru.

24 Căci în nădejde am fost mântuiți; dar nădejde văzută nu este nădejde; căci cine nădăjduiește ceea ce vede?

25 Iar dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu stăruință.

26 Astfel dar și duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre. Căci nu știm ce să cerem întrucât trebuie în rugăciunile noastre, dar același duh mijlocește pentru binele nostru prin suspinuri de nespus.

27 Iar cercetătorul inimilor știe care este gândirea duhului, fiindcă se roagă pentru sfinți după cum voește Dumnezeu.

28 Știm că pentru cei care iubesc pe Dumnezeu orice lucrează spre bine împreună, ca pentru unii care sunt chemați potrivit unei puneri la cale.

29 Căci pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și rânduit, mai dinainte asemănați la față cu chipul Fiului său, pentru ca să fie El întâiunăscut între mulți frați;

30 Iar pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptățit: pe aceștia i-a și mărit.

31 Ce vom zice dar față de acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine stă împotriva noastră?

32 Care într'adevăr nu cruță pe însuși Fiul său, ci îl dete pentru noi toți, cum nu ne va dărui și împreună cu dânsul toate?

33 Cine va ridică învinuire împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este îndreptățitor?

34 Cine este osânditor? Hristos Iisus care muri, dar mai vârtos care fù sculat dintre morți, care este de-a dreapta lui Dumnezeu, care și mijlocește pentru noi?

35 Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos? Suferință sau strâmtorare sau urmărire sau foamete sau golătate sau primejdie sau spadă?

36 După cum este scris că „pentru tine suntem omorîți toată ziua, socotiți am fost ca oi de înjunghere“.

37 Dar în toate acestea mai mult biruim prin cel care ne iubi pe noi.

38 Căci sunt încredințat, că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici ce este acum, nici ce va fi, nici puteri,

39 Nici înălțime, nici adâncime, nici vre-o altfel de făptură, nu va puteà să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu ce este în Hristos Iisus Domnul nostru.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.