1 Cântarea cântărilor lui Solomon.
2 Să mă sărute cu sărutările gurei sale! Căci mai plăcute sunt desmerdările tale decât vinul.
3 Plăcute sunt mirosului aromele tale; Aromă revărsată este numele tău; Deaceea fecioarele te iubesc.
4 Trage-mă după tine! să alergăm! Dusu-m'a regele în cămările sale; Dar ne vom veselì și ne vom bucurà numai în tine; Aminti-ne-vom desmerdările tale cele mai dulci decât vinul; Toate cu dreptate te iubesc.
5 Neagră sunt, dar plăcută, ficelor Ierusalimului! Neagră ca corturile Kedarului, frumoasă ca covoarele lui Solomon.
6 Nu vă uitați, că sunt neagră; Căci soarele m'a privit; Mâniatu-s'au pre mine fiii mumei mele; Pusu-m'au păzitoare preste vii; Dar via frumuseței mele n'am păzit.
7 Spune-mi, tu, pre care iubește sufletul meu, unde pășunezi, Unde poposești la amiază? Căci de ce să rătăcesc pela turmele soților tăi?
8 De nu știi tu, cea mai frumoasă dintre femei, Ieși pe urmele oilor, Și paște-ți iezii aproape de colibele păstorilor!
9 Te aseamăn, scumpa mea, Cu caii carului lui Faraon!
10 Cât de frumoși sunt obrajii tăi cu lănțujele, Și gâtul tău cu șiruri de mărgăritare!
11 Îți vom face deci lănțișoare de aur, Cu stropituri de argint.
12 Când regele stă la masă, Nardul meu își răspândește mirosul său.
13 Iubitul meu plăcut îmi este, ca săculețul de mir, Ce se odihnește pe sânul meu.
14 Iubitul meu plăcut îmi este, ca strugurele de cipru, Din viile En-Ghedei.
15 Iată, frumoasă ești, scumpa mea, Iată, frumoasă ești cu ochii tăi de porumbiță.
16 Iată, frumos și plăcut ești, iubitul meu! Verdeața este așternutul nostru.
17 Cedrii sunt bârnele casei noastre, Și brazii bolțile noastre. Dorul miresei după mirele ei.