1 În patul meu noaptea căutat-am pre cel ce iubește sufletul meu, Căutatu-l’am, dar nu l-am găsit.
2 Deci sculatu-m’am, Și am cutreerat cetatea, Stradele și ulițele, Și am căutat pre cel ce iubește sufletul meu; Căutatu-l-am, dar nu l-am aflat.
3 Aflatu-m’au păzitorii, ce umblă prin cetate și i-am întrebat: N’ați văzut pre cel ce iubește sufletul meu?
4 Și abia am trecut pre lângă ei, Și am aflat pre cel ce iubește sufletul meu, Apucatu-l-am, și nu l-am lăsat, Până ce nu l-am dus în casa mumei mele, În camera celei ce m’a născut.
5 Fete ale Ierusalimului, vă jur pe gazelele și pe căprioarele câmpului, Nu treziți, și nu deșteptați iubirea; căci de sine va veni.
6 Ce este aceasta ce se ridică în deșert? Acești stâlpi de fum, Parfumați cu mir și tămâie, Și cu toate dresurile neguțătorilor de mirositoare?
7 Iată, pătașca lui Solomon! Șasezeci de viteji îl înconjoară din cei mai tari ai lui Israel;
8 Toți încinși cu săbii, deprinși la resbel, Fiecare cu sabia la coapsă, de teama nopții;
9 Făcutu-și-a regele Solomon aceasta pătașcă din lemnul Libanului;
10 Stâlpii ei făcutu-i-a de argint, Răzămătoarea ei de aur, și șezătoarea ei de purpură, Lăuntrul ei frumos împodobit de fetele Ierusalimului.
11 Ieșiți, fetele Sionului, și priviți la regele Solomon, Cu cununa, cu care l-a încununat mumă-sa, În ziua cununiei sale, Și în ziua înveselirei inimei lui.