Eterniseed

Cântarea Cântărilor 4

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iată, frumoasă ești, amica mea, iată frumoasă ești! Ochii tăi supt vălul tău sunt ca ochii de porumbiță, Părul tău este ca o turmă de capre, Ce poposesc pe muntele Galaad;

2 Dinții tăi ca o turmă de oi tunse, Ce ies din scădătoare, Cari toate nasc gemeni, Și între cari nici o stearpă nu se găsește.

3 Ca firul de purpură sunt buzele tale, Și gura ta plină de dulceață; Ca bucățele de rodii arată-se obrajii tăi supt vălul tău;

4 Gâtul tău ca turnul de marmură al lui David, zidit pentru paza armelor sale, De care atârnă o mie de scuturi, Toate scuturi de viteji.

5 Cele două țâțe ale tale sunt ca doi pui de gemeni ai unei gazele, Ce pasc între crini.

6 Către răcoarea zilei, când umbrele fug, Veni-voiu la tine, munte de mir, și colină de tămâie!

7 De tot frumoasă ești, amica mea, și nici un defect nu este în tine.

8 Depe Liban vino cu mine, mireasa mea, Cu mine depe Liban! Caută depe vârful muntelui Amana, Depe vârful muntelui Șenir și Hermon, Din vizuniele leilor și din munții panterilor!

9 Răpitu-mi-ai inima, sora mea, mireasa mea! Răpitu-mi-ai inima numai cu o căutătură a ochilor tăi, Numai cu un lănțișor al gâtului tău!

10 Cât de dulci sunt desmierdările tale, sora mea, mireasa mea! Cu cât mai plăcute decât vinul sunt desmierdările tale! Și mirosul parfumurilor tale decât toate mirositoarele!

11 Mireasa mea, fagurii picură din buzele tale, Miere și lapte este supt limba ta, Și mirosul vestmintelor tale ca mirosul Libanului.

12 Grădină închisă ești, sora mea, mireasa mea! Ești un izvor închis, o fântână sigilată.

13 Vlăstările tale sunt o grădină de rodii cu fructe plăcute:

14 Chiparoși și narde, narde și șofran, Trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot soiul de tufari și tămâie, Mir și aloe, cu toată mirositoarele cele alese:

15 Fântână a grădinei, izvor de apă vie, Ce curg din Liban.

16 Deșteaptă-te, crivățule! și ridică-te, vântule de miază-zi! Aburește grădina mea, Ca să curgă mirositoarele sale! Vie iubitul meu în grădina sa, Să mănânce fructele sale cele plăcute.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.