1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, a fost cuvântul Domnului către profetul Zaharia, fiul lui Bere- chia, fiul lui Iddo, zicând:
2 Mâniatu-s'a Domnul pe părinţii voştri cu mânie mare;
3 Deaceea vei zice către ei: Aşà zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Întoarceţi-vă la mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Şi mă voiu întoarce şi eu la voi, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.
4 Nu fiți ca părinții voștri, Pe cari i-au strigat profeții de mai nainte, zicând: Așà zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Întoarceți-vă, dela căile voastre cele rele, Și dela faptele voastre cele viclene;
5 Părinţii voştri unde sunt? Şi profeţii, au în veci trăesc ei?
6 Dar oare cuvintele mele şi hotărîrile mele, Pe care le-am rânduit servilor mei, profeţilor, N'au apucat oare pe părinţii voştri? Şi atunciă s'au întors şi au zis: După cum Domnul, Dumnezeul oşti- rilor, a gândit să ne facă, După căile noastre şi după faptele noastre, Aşà ne-a şi făcut.
7 În ziua a douăzeci şi patra, a lunei a unsprezecea, care este luna Sebat, în anul al doilea al lui Dariu, a fost cuvântul Domnului către profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Iddo, zicând:
8 Văzut-am noaptea, şi iată, un băr- bat călărià pe un cal roşu, şi stătù între mirţii, ce erau într'un loc adânc; şi in dosul lui erau cai roşii, murgi şi albi.
9 Şi am zis: Ce sunt aceştia, Doamne? Şi ingerul care vorbià cu mine, imi zise: Îţi voiu arătà ce sunt aceştia.
10 Şi bărbatul, care stăteà intre mirţi luă cuvântul şi zise: Aceştia sunt aceia, pe cari i-a trimis Domnul, ca să cutreere pământul.
11 Şi ei au răspuns ingerului Domnului, care stà intre mirţi, şi au zis: Cutreerat-am pământul, şi iată, tot pământul este in pace şi linişte.
12 Atuncia răspunse ingerul Domnului, şi zise: Domne, Dumnezeul oştirilor, până când nu te vei indurà de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care te-ai mâniat acum şeaptezeci de ani?
13 Şi Domnul răspunse ingerului, care vorbià cu mine, cu cuvinte bune şi cuvinte mângăitoare.
14 Atuncia zise ingerul, care vorbià cu mine, către mine: Cheamă, şi zi: Aşà zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Râvnesc cu râvnă mare pentru Ierusalim şi pentru Sion;
15 Şi mâniatu-m'am cu mânie mare pe aceste popoare liniştite: Căci eu m'am mâniat puţin, Dar ei au ajutat răul.
16 Deaceea aşà zice Domnul: Mă voiu intoarce cu indurare către Ierusalim; Casa mea se va rezidi intr'insul, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; Şi funia de măsurişte se va intinde preste Ierusalim.
17 Și iarăși strigă și zi: Așà zice Domnul, Dumnezeul oștirilor: Cetățile mele iarăși se vor revărsà întru bunătăți; Și Domnul iarăși va mângăià Sionul, Și iarăși va alege Ierusalimul.
18 Atuncia ridicat-am ochii mei, şi am văzut, şi iată patru coarne.
19 Şi am zis către ingerul, care vorbià cu mine: Ce sunt acestea? Şi mi-a răspuns; Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi pe Ierusalim.
20 Şi mi-a arătat Domnul patru făurari?
21 Şi eu am zis: Ce vin aceştia să facă? şi el a răspuns, zicând: Acelea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, incât nimenea nu a putut ridicà capul său: şi aceştia au venit să înspăimânte pe acelea, şi să deă jos coarnele acelor popoare, care au ridicat cornul impotriva pământului lui Iuda, ca să-l risipească.