1 Și iarăși am ridicat ochii mei, și am văzut; și iată, un tuiu ce sburà.
2 Și a zis către mine: Ce vezi tu? Și am răspuns: Văd sburând un tuiu; douăzeci de coți lungimea lui, și zece coți lățimea lui.
3 Și a zis către mine: Acesta este blestemul, care este preste toată țara; căci tot cel ce fură pedepsi-se-va, cum stă scris pe fața aceasta; și tot cel ce jură mincinos, pedepsi-se-va, cum stă scris pe fața aceea.
4 Îl voiu scoate, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, și va veni în casa furului, și în casa celui ce jură mincinos în numele meu; și va rămâneà în casa sa, și o va mistuì cu lemnele ei și cu pietrile ei.
5 Și îngerul, care vorbià cu mine, ieși, și-mi zise: Ridică-ți acum ochii, și vezi ce este aceasta ce iese?
6 Și am zis: Ce este aceasta? Și el a zis: Ce iese, este o efă. Și a zis: Aceasta este asemănarea celor din toată țara.
7 Și iată, un talant de plumb se ridicà, și o femeie ședeà în efă.
8 Și el zise: Aceasta este nedreptatea; și o aruncă în efă; și aruncă bucata cea de plumb preste gura efei.
9 Atuncia am ridicat ochii mei, și am văzut; și iată, ieșiau două femei; și vânt erà supt aripele lor; și acestea aveau aripi ca aripele cocostârcului; și au ridicat efa între pământ și cer.
10 Și am zis către îngerul, care vorbià cu mine: Unde duc aceștia efa?
11 Și el zise către mine: Ca să-i zidească casă în pământul Șinarului, ca acolo să fie așezată și pusă pe temeliile sale.