Eterniseed

Țefania 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Veniți-vă în fire; Da, veniți-vă în fire, poporule nerușinat!

2 Înainte de a se naște hotărîrea, — Ca pleava trece timpul: — Înainte de a venì peste voi aprinderea mâniei Domnului, Înnainte de a venì peste voi ziua mâniei Domnului.

3 Căutați pe Domnul, toți săracii pământului, Voi căți împliniți legea sa! Căutați dreptatea, căutați umilința! Poate, veți rămâneà ascunși în ziua mâniei Domnului.

4 Căci Gaza va fi părăsită, Și Așkelonul pustiu, Așdodul isgoni-l-vor în amează-zi, Și Ekronul va fi desrădăcinat.

5 Vai vouă cei ce locuiți malul mării, Tu popor al Cretilor! Cuvântul Domnului peste voi, Tu Canaanule, pământule al Filistenilor! Pierde-te-voiu pănă ce nici un locuitor nu va mai fi.

6 Și malul mării va ajunge loc de pășune, Cisterne pentru păstori, Și târle de oi.

7 Și locul acesta va fi al rămășiții casei lui Iuda, Care-l vor paște, Și seara se vor odihnì în casele Așkelonului! Căci Domnul, Dumnezeul lor, își va aminti de dânșii, Și va întoarce pe prinșii lor.

8 Auzit-am ocara Moabului, Și batjocurile filor lui Ammon, Cu care au defaimat pe poporul meu, Și s'au întins peste hotarele lor.

9 Deaceea viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel! Moabul va ajunge ca Sodoma, Și fiii lui Ammon ca Gomorra, Loc acoperit cu urzici, groapă de sare, Și pustiu în veci; Rămășița poporului meu îi va prădà, Și cei rămași ai poporului meu îi vor stăpânì.

10 Aceasta li se va face pentru sumețirea lor, Pentru că defaimau și se măriau Asupra poporului Domnului, Dumnezeului oștirilor.

11 Înfricoșat va fi Domnul asupră-le; Căci pe toți zeii pământului acestuia îi va face să piară; Dar lui i-se va închinà Fiecare din locul său: Toate țărmurile popoarelor.

12 Și voi Etiopenilor, Veți cădeà de sabia mea.

13 Și el va tinde mâna sa către meazănoapte, Și va pierde pe Asirieni, Și va preface Niniva într'o pustietate, Seacă ca un deșert.

14 Și se vor odihnì în mijlocul ei turme De animale de tot felul; Chiar și pelicanul și ariciul vor locuì pe capetele stâlpilor săi: În ferestre va răsunà urletul lor, Pe praguri vor fi ruini; Căci tablele de cedru vor fi desgolite.

15 Au aceasta este cetatea cea voioasă, care se ținea sigură, Care-și ziceà în inima ei: „Eu sunt, și afară de mine nici una!“ Cum s'a prefăcut în pustiu, În culcuș fiarelor! Oricine trece pe lângă ea, flueră, Și scutură mânile.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.