Adolescent · Săptămâna 4 · Joi
Credință fără vedere
Verset de memorat: Psalm 10:17
Stabilirea scenei
Cea mai remarcabilă trăsătură atât a lui Iov 23 cât și a Psalmului 10 nu este plângerea. Este vorbirea continuată. Iov nu poate găsi pe Dumnezeu în nicio direcție, totuși continuă să vorbească ca și cum Dumnezeu ar asculta. Psalmistul Îl acuză pe Dumnezeu că Se ascunde, dar la final I se adresează ca Împărat și Judecător al celor asupriți. Niciun text nu se termină cu vedere. Ambele se termină cu adresare. Aceasta este ceea ce teologii numesc uneori credință in via — credință pe drum, credință fără sosire. Tradiția biblică refuză constant două scurtături: scurtătura certitudinii premature (pe care o iau prietenii lui Iov) și scurtătura abandonului (care pur și simplu ar înceta să se roage). Calea de mijloc este mai grea. Seamănă cu Habacuc stând pe turnul de veghe, cu Maria la mormântul gol, cu ucenicii pe drumul spre Emaus înainte de recunoaștere. Modelul contează pentru orice credincios care a încetat să simtă pe Dumnezeu și se întreabă dacă să înceteze să se mai prezinte.
Continuarea adresării în absență
Credința nu este în primul rând un sentiment de certitudine. Este practica continuării adresării — menținerea conversației deschise când cealaltă parte pare tăcută.
În lumea ta
Gândește-te la un prieten care trece printr-un episod depresiv lung. S-ar putea să nu simtă nimic când se roagă. S-ar putea să nu simtă nimic deloc. Tradiția iobian-psalmică sugerează că a te prezenta — aprinzând o lumânare, citind un psalm, stând într-o bancă, trimițând prin mesaj o rugăciune sinceră unui prieten de încredere — este în sine credincios. Credința fără vedere nu este o credință inferioară. În unele privințe, este forma cea mai matură. De asemenea, merită menționat cum aceasta se conectează cu îngrijirea sănătății mintale: practica spirituală nu este un înlocuitor pentru terapie sau medicamente, iar onestitatea tradiției despre disperare se potrivește de fapt bine cu un sprijin clinic bun.
Gândește-te la asta
- Ce practici te ajută să continui să vorbești cu Dumnezeu când nu simți prezența Lui?
- Cum ar putea comunitatea ta de credință să devină un loc unde oamenii pot fi sinceri despre absență fără a fi grăbiți spre o rezolvare?
Să ne rugăm împreună
Dumnezeu, când nu Te putem vedea, vom continua să vorbim oricum. Nu pentru că ne simțim curajoși, ci pentru că Iov a făcut-o, și psalmiștii au făcut-o, și Isus a făcut-o de pe cruce. Ține cuvintele noastre când nu le credem. Ține tăcerile noastre când nu avem cuvinte. Ține prietenii noștri care au încetat să se roage. Avem încredere că Tu auzi ce nu putem spune. Amin.