Adolescent · Săptămâna 4 · Vineri
Săptămâna 4: ASCUNDEREA LUI DUMNEZEU — Sinteză și Chestionar
Verset de memorat: Psalm 10:17-18
ASCUNDEREA LUI DUMNEZEU
Săptămâna aceasta am explorat unul dintre cele mai dificile atribute ale lui Dumnezeu, deși atribut nu este chiar cuvântul potrivit. Ascunderea nu este atât o calitate pe care o are Dumnezeu, cât o experiență pe care o au poporul lui Dumnezeu. Sinteza leagă patru fire. În primul rând, ascunderea este biblică, nu eretică. Canonul păstrează solilocviul amar al lui Iov și protestul psalmistului ca vorbire autorizată. Credincioșii care simt că Dumnezeu este absent nu sunt în afara tradiției; ei sunt în interiorul ei. În al doilea rând, ascunderea este parțial umbra transcendenței. Un Dumnezeu pe care l-am putea localiza, prezice și produce la cerere ar fi un Dumnezeu mai mic decât cel la care mărturisește Scriptura. Libertatea divină înseamnă că Dumnezeu nu este un instrument. În al treilea rând, ascunderea nu este ultimul cuvânt. Aceleași Scripturi care numesc absența lui Dumnezeu mărturisesc și apropierea Lui—suprem, pentru creștini, în întrupare, unde Dumnezeul ascuns ia trup și intră din interior în experiența părăsirii. Aceasta nu rezolvă problema răului. Refuză să ne lase singuri în ea. În al patrulea rând, ascunderea transformă credința în practică mai degrabă decât în sentiment. Iov continuă să vorbească. Psalmistul continuă să se adreseze. Credința devine disciplina conversației continue, adesea purtată de comunitate atunci când individul nu o poate purta singur. Împreună, această săptămână rezistă la două erori comune în credința adolescenților și tinerilor: eroarea prefăcătoriei—forțarea unor sentimente pe care nu le ai—și eroarea plecării—presupunerea că absența sentimentului înseamnă absența lui Dumnezeu. Calea de mijloc este mai grea și mai cinstită. Ea arată ca un bocet care este și închinare, un protest care este și rugăciune, și întrebări fără răspuns ținute în interiorul unei comunități care refuză să te lase pe tine sau pe Dumnezeu. Aceasta nu este o doctrină ordonată. Este o spiritualitate trăibilă pentru o lume care nu se comportă așa cum promitea școala duminicală.
Reunind săptămâna
Săptămâna aceasta am explorat unul dintre cele mai dificile atribute ale lui Dumnezeu, deși atribut nu este chiar cuvântul potrivit. Ascunderea nu este atât o calitate pe care o are Dumnezeu, cât o experiență pe care o au poporul lui Dumnezeu. Sinteza leagă patru fire. În primul rând, ascunderea este biblică, nu eretică. Canonul păstrează solilocviul amar al lui Iov și protestul psalmistului ca vorbire autorizată. Credincioșii care simt că Dumnezeu este absent nu sunt în afara tradiției; ei sunt în interiorul ei. În al doilea rând, ascunderea este parțial umbra transcendenței. Un Dumnezeu pe care l-am putea localiza, prezice și produce la cerere ar fi un Dumnezeu mai mic decât cel la care mărturisește Scriptura. Libertatea divină înseamnă că Dumnezeu nu este un instrument. În al treilea rând, ascunderea nu este ultimul cuvânt. Aceleași Scripturi care numesc absența lui Dumnezeu mărturisesc și apropierea Lui—suprem, pentru creștini, în întrupare, unde Dumnezeul ascuns ia trup și intră din interior în experiența părăsirii. Aceasta nu rezolvă problema răului. Refuză să ne lase singuri în ea. În al patrulea rând, ascunderea transformă credința în practică mai degrabă decât în sentiment. Iov continuă să vorbească. Psalmistul continuă să se adreseze. Credința devine disciplina conversației continue, adesea purtată de comunitate atunci când individul nu o poate purta singur. Împreună, această săptămână rezistă la două erori comune în credința adolescenților și tinerilor: eroarea prefăcătoriei—forțarea unor sentimente pe care nu le ai—și eroarea plecării—presupunerea că absența sentimentului înseamnă absența lui Dumnezeu. Calea de mijloc este mai grea și mai cinstită. Ea arată ca un bocet care este și închinare, un protest care este și rugăciune, și întrebări fără răspuns ținute în interiorul unei comunități care refuză să te lase pe tine sau pe Dumnezeu. Aceasta nu este o doctrină ordonată. Este o spiritualitate trăibilă pentru o lume care nu se comportă așa cum promitea școala duminicală.
Să ne rugăm împreună
Dumnezeu ascuns și aproape, încheiem săptămâna fără răspunsuri simple, poate asta e ideea. Mulțumim pentru o Biblie sinceră, care vorbește și despre supărarea lui Iov și despre plângerile psalmistului. Mulțumim că nu trebuie să ne prefăcem. Ajută-ne să fim o generație care poate plânge cinstit, să se roage drept, să se îndoiască cu inima deschisă și să nu renunțe. Când nu Te găsim noi, Tu să ne găsești. Amin.