Adolescent · Săptămâna 5 · Luni
Recunoașterea intenției de către Iosif
Verset de memorat: Genesis 50:20
Stabilirea scenei
Ciclul lui Iosif încheie Geneza cu una dintre cele mai atent elaborate narațiuni din Biblia ebraică. Iosif a petrecut aproape două decenii absorbind răul autentic: o tentativă de ucidere de către frații săi, vânzarea ca sclav, acuzația falsă a soției lui Potifar, promisiuni uitate într-o închisoare egipteană. Naratorul nu atenuează nimic din acestea. Când frații stau în cele din urmă înaintea lui după moartea lui Iacov, ei așteaptă răzbunare, deoarece răzbunarea ar fi logica morală normală a Orientului Apropiat antic. Iosif rostește în schimb o singură propoziție care a modelat teologia evreiască și creștină timp de milenii. Refuză să nege vinovăția fraților săi și refuză să nege scopul mai larg al lui Dumnezeu, ținând ambele afirmații în același răsuflu. Structura literară contează: versetul este construit pe un verb paralel. Frații „au plănuit” sau „au intenționat” răul; Dumnezeu „a plănuit” sau „a intenționat” binele. Același cuvânt, doi agenți, intenții opuse, un singur rezultat. Geneza se încheie aici cu un scop. Întreaga carte a întrebat dacă Dumnezeu poate fi de încredere când sistemele familiale se destramă, când amenință foametea, când ființele umane aleg violența. Răspunsul lui Iosif nu este că răul era în secret bun. Răspunsul său este că Dumnezeu nu a fost absent din camera unde s-a decis răul.
Răul omenesc, scopul divin
Prima declarație majoră a Scripturii despre providență nu șterge responsabilitatea umană; așază scopul divin dedesubt fără a le contopi pe una în cealaltă.
În lumea ta
Supraviețuitorii abuzurilor aud uneori creștini bine intenționați spunând: „Dumnezeu a făcut asta ca să te învețe ceva”. Asta nu spune Geneza 50:20, iar a pretinde că o face provoacă o adevărată vătămare spirituală. O lectură mai cinstită este mai apropiată de ceea ce unii pastori informați despre traumă numesc reîncadrare răscumpărătoare: răul a fost rău, făptuitorul este responsabil, iar Dumnezeu lucrează țesând sens și chiar salvare din dărâmăturile pe care Dumnezeu nu le-a autorizat. Observă diferența. O propoziție scuză răul; cealaltă refuză să lase răului ultimul cuvânt.
Gândește-te la asta
- Unde în propria ta poveste ai fost tentat fie să-l învinovățești pe Dumnezeu pentru rău, fie să pretinzi că răul nu s-a întâmplat cu adevărat? Cum ar arăta refuzul ambelor scurtături?
- Iosif a așteptat aproximativ douăzeci de ani înainte să poată rosti această propoziție. Ce îți spune asta despre termenele pentru a face pace cu capitole dureroase ale vieții tale?
Să ne rugăm împreună
Dumnezeu, vreau să cred că lucrezi și în lucrurile cele mai grele, dar sunt zile când pare greu. Nu voi face ca și cum rănile nu au fost, și nu voi spune că Tu le-ai făcut. Ajută-mă să țin amândouă. Dă-mi răbdarea lui Iosif, limpezimea lui și să nu mint despre rău sau despre Tine. Amin.