Eterniseed › Lecții › Adolescent

Adolescent · Săptămâna 5 · Vineri

Săptămâna 5: PROVIDENȚĂ ȘI LIBER ARBITRU — Sinteză și Chestionar

Verset de memorat: Genesis 50:20

PROVIDENȚĂ ȘI LIBER ARBITRU

Întrebarea acestei săptămâni nu a fost cu adevărat „Dumnezeu controlează totul?” sau „Sunt oamenii liberi?”. A fost întrebarea mai grea de dedesubt: cum se raportează aceste două afirmații când Scriptura refuză să renunțe la niciuna? Am început în Geneza, unde Iosif numește răul fraților săi ca rău real și scopul lui Dumnezeu ca scop real, în aceeași propoziție, cu același verb. Am trecut la Faptele Apostolilor, unde Petru numește crucea atât ca plan deliberat al lui Dumnezeu, cât și ca crimă fărădelege a umanității, fără nicio încercare de a atenua niciuna dintre părți. Am cartografiat cum diferite tradiții creștine, de la reformată la arminiană, ortodoxă, catolică și teistă deschisă, au încercat să explice relația și am observat că fiecare explicație are costuri, dar și câștiguri. Apoi ne-am întrebat dacă a sta în tensiune este onest sau laș și am trasat o linie atentă între misterul leneș și misterul câștigat. Firul care leagă totul este acesta: Dumnezeul descris de Scriptură este suficient de suveran pentru a țese scop prin istorie și suficient de umil pentru a permite creaturilor să acționeze cu adevărat, iar postura cea mai fidelă față de acest Dumnezeu nu este nici fatalismul, nici autosuficiența, ci o încredere activă. Vei petrece restul vieții rafinând cum arată acea încredere activă. Data viitoare când se întâmplă ceva teribil sau ceva incontestabil bun, vei avea aceste două versete și distincțiile din această săptămână cu care să gândești. Pentru asta servește formarea teologică. Nu pentru a rezolva întrebarea devreme, ci pentru a-ți oferi instrumente suficient de stabile pentru a continua să gândești și să te rogi când întrebarea devine personală.

Reunind săptămâna

Întrebarea acestei săptămâni nu a fost cu adevărat „Dumnezeu controlează totul?” sau „Sunt oamenii liberi?”. A fost întrebarea mai grea de dedesubt: cum se raportează aceste două afirmații când Scriptura refuză să renunțe la niciuna? Am început în Geneza, unde Iosif numește răul fraților săi ca rău real și scopul lui Dumnezeu ca scop real, în aceeași propoziție, cu același verb. Am trecut la Faptele Apostolilor, unde Petru numește crucea atât ca plan deliberat al lui Dumnezeu, cât și ca crimă fărădelege a umanității, fără nicio încercare de a atenua niciuna dintre părți. Am cartografiat cum diferite tradiții creștine, de la reformată la arminiană, ortodoxă, catolică și teistă deschisă, au încercat să explice relația și am observat că fiecare explicație are costuri, dar și câștiguri. Apoi ne-am întrebat dacă a sta în tensiune este onest sau laș și am trasat o linie atentă între misterul leneș și misterul câștigat. Firul care leagă totul este acesta: Dumnezeul descris de Scriptură este suficient de suveran pentru a țese scop prin istorie și suficient de umil pentru a permite creaturilor să acționeze cu adevărat, iar postura cea mai fidelă față de acest Dumnezeu nu este nici fatalismul, nici autosuficiența, ci o încredere activă. Vei petrece restul vieții rafinând cum arată acea încredere activă. Data viitoare când se întâmplă ceva teribil sau ceva incontestabil bun, vei avea aceste două versete și distincțiile din această săptămână cu care să gândești. Pentru asta servește formarea teologică. Nu pentru a rezolva întrebarea devreme, ci pentru a-ți oferi instrumente suficient de stabile pentru a continua să gândești și să te rogi când întrebarea devine personală.

Să ne rugăm împreună

Dumnezeule al lui Iosif și al lui Petru, nu ne-ai dat o învățătură simplă despre cum lucrezi. Ne-ai dat pe Tine, o poveste și pe ceilalți. Mulțumim pentru cei care au gândit mult despre Tine de-a lungul anilor. Mulțumim că ne lași să vorbim și noi. Când terminăm săptămâna aceasta, dă-ne o încredere care rămâne tare și când auzim vești triste sau bune. Ajută-ne să fim sinceri. Ajută-ne să fim prietenoși cu alți creștini care înțeleg altfel. Rămâi aproape de noi. Amin.